de rev

"Tu ce faci de Rev?" asta e intrebarea care se afla pe buzele tuturor. Fara exceptie, toata lumea vrea sa stie unde si cum petrece care mai de care. Eu niciodata, dar niciodata, nu am stiut exact ce fac de Revelion. Vag ma imaginam undeva afara, cu un pahar de sampanie in mana,  inconjurata de oameni dragi mie, uitandu-ma la focurile de artificii. Si nici anul asta nu face exceptie. Chiar nu stiu. Asa ca o sa optez pentru varianta safe, sa fiu acasa la mami, sa gust din bunatile facute cu manutele ei de experta. Stiu ca asta o bucura cel mai mult, sa aiba pe cat se poate, copiii acasa de sarbatori. Sa mergem in centrul satului, sa vedem obiceiurile care inca se respecta si apoi sa venim inghetati acasa unde ne asteapta vinul fiert si sunetul lemnelor care trosnesc in soba. Pentru mine asta e minunat. Sa fiu printre printre ai mei. Insa sunt constienta ca va veni si timpul cand voi petrece Revu undeva la munte sau prin tari straine.
Va urez tuturor un an mai bun si mai bogat! La multi ani 2012!!!!

they did it!

Fara prea multe cuvinte. Sper doar sa fie fericire maxima pentru totdeauna!

Stefan si Stefania

La multi ani de ziua voastra!!!!
La multi ani, Stefan zis si Stefanel, Stefaruca! Sa cresti mare si frumos, sa moara fetele dupa tine! Si destept ca sa termini numai cu media 10 la mate!!!!
La multi ani si cumnatului meu! Si Oanei Stefana! Si fostei mele colegi de banca, Stefania.
Acuma sper ca nu am uitat pe nimeni!!

De Craciun

Va povesteam cu cateva zile in urma cat de nesimtita sunt. Adica nu simt emotia sarbatorilor. Ei bine sa zicem ca mi-am mai revenit.Cadouri tot nu am luat. Dar topai prin casa si cand Feliz Navidad. E un inceput zic eu.
Asa ca va urez tuturor UN CRACIUN FERICIT! Plin cu ce vreti voi. Eu una vreau doar zapada! :)

Craciunul asta

Imi amintesc ca acum un an eram atat de entuziasmata ca vine Craciunul si alegram dupa cadouri si imparteam zambete in stanga si in dreapta. Nu stiu de ce, dar acum nu mai simt nici o emotie. Cand aud la radio colinde schimb automat frecventa, luminitele si globuletele ma lasa rece. Doar aroma de scortisoara si vin fiert ma mai indupleca. Oamenii care sunt in goana dupa cadouri sau cei care sunt mai buni si mai veseli imi fac greata. Asta poate pentru ca mi-as dori ca exact asa sa fie tot anul, bucurosi, optimisti si plini de viata. Poate ca si lipsa zapezii a facut sa cad in starea asta. E o stare de amortela, de fara chef. Anul asta nici nu m-am mai obosit sa cumpar cadouri. Sper totusi sa imi revin. Va pup!

La multi ani, Oana!

Poate ca nu mai e ce a fost, dar nu pot sa las ziua asta sa treaca fara sa iti urez LA MULTI ANI si IMPLINIREA TUTUROR DORINTELOR!!

O zi speciala

Astazi pe langa faptul ca este Mos Nicolae este si ziua blogului meu. Astazi blogul meu a implinit un anisor. Cand m-am apucat de scris nu am crezut ca voi putea scrie atat si mai ales ca ar interesa pe atata lume ce zic eu aici. Se pare ca m-am inselat, lucru care nu poate decat sa ma bucure nespus de mult. Va multumesc tuturor celor care ma cititi si comentati!Si nu in ultimul rand, LA MULTI ANI pentru cei care isi sarbatoresc astazi ziua de nume!

I am a winner!

Nu am castigat nimic niciodata la vreun concurs. Dar asta s-a schimbat. Aceasta este povestea care mi-a adus in casa o lumanare cu logo-ul lui Adi Hadean.

"Cand zic iarna inseamna automat Craciun, pe care nu mi-l pot imagina altfel decat acasa, cu ai mei. Cu mama agitandu-se fericita ca ii e casa plina, cu bunicuta mea scumpa care pregateste julfa(ceva dulce ce numai in Moldova gasesti). Ador cum miroase toata casa a mirodenii, a portocale si cozonac. Mama mea nu concepe Craciun fara sarmalute in foi de vita(ca alea ne plac noua mult), salata de beuf si friptura rece(asa ii spune ea la o mancare cu carne de iepure). Ca bonus ne da si racituri din carne de curcan si niste chisca(caltabos).Pe cand tata traia, Craciunul era o adevarata aventura. Dupa ce terminam cartofii copti in rola( cuptorul sobei) si racii(gogosi umplute cu gem), fugeam la pomul impodobit si mancam bomboanele,iar in locul lor puneam pietre, sa nu cumva sa se prinda mama de ce facusem. Si de parca toate astea nu ar fi fost de ajuns, de Anul Nou urma alt ospat. Cu pomana porcului, carnati si muschiulet de porc afumat si nelipstia tochitura moldoveneasca cu branza framantata(tot ceva bun facut de mama). Nelipsit e si vinul din strugurii care i-am cules asta vara si care nu ne da dureri de cap. Si cu toate bunatatile astea, cel mai important si mai frumos e ca a mai trecut un an si ca suntem tot impreuna de sarbatori. Mi-as dori ca macar o data, toata lumea sa aiba parte de sarbatori ca ale mele, pline de iubire si magie."

Povesti de iarna

Unul din bloggerii pe ii urmaresc aproape zilnic a lansat un concurs. Adi Hadean, ca despre el e vorba, va da 10 lumanari celor care vor avea cele mai pe sufletul lui povesti de iarna. Si cum e un blog al unui bucatar, povestea trebuie sa aiba si elemente de gastronomie. Asa ca in nebunia mea, m-am inscris. Tineti-mi pumnii!!

long time, too long...

Am trecut printr-o perioada foarte ciudata. Cu toate ca aveam multe de spus nu mi-am putut gasi cuvintele sa transpun toate ideile in scris. Poate ca evenimentele din viata mea au fost cele care m-au derutat total, poate ca mi-a fost frica sa infrunt totul. Cert este ca am preferat tacerea in locul destainuirii. Acum regret, mi-ar fi fost mult mai usor ca aici in coltisorul meu sa spun exact ce simt si ce gandesc. Dar am considerat ca daca nu am nimic vesel de spus, e mai bine sa tac. Si tacerea s-a prelungit atat de mult incat mi-a fost extrem de greu nestiind de unde si cum sa incep. Astazi mi-am luat inima in dinti si mi-am zis ca datorez asta blogului meu. Nu l-am facut doar sa fie si i-am promis ca o sa incerc sa scriu cat mai des. Trebuia sa incep sa scriu din nou. M-am schimbat si totusi sunt aceeasi. Am pierdut prietenii, am legat altele noi. M-am operat pentru a doua oara la deget. Si mi-am scos alunita din barba. Am iubit, am suferit, am renascut. Dar am ramas aceeasi: romantica incurabila, agitata si mereu gata sa sara in ajutor persoanelor dragi.

Bai!!!!

La multi ani, babi!!!! si La multi ani, Sabina!!!

vara asta

....de fapt luna august. A fost minunat. Am fost cu totii acasa, lucru care nu se intampla des. Ne-am distrat grozav. Fie ca a fost vorba de petreceri sau trebaluit prin curte. Am fost impreuna. A fost fericire deplina. Adelina care nu se mai satura de leagan si ne lua pe toti la rand sa mergem cu ea, mama care nu mai stia ce sa faca sa ne simtim bine si sa ne arate cat e de fericita ca toti copii sunt acasa, bunicuta cu vorbele ei intelepte. Si 5 frati cu familiile lor galagioase. Minunat. Probabil niciunul dintre noi nu va uita prea curand vara asta.
Dar tot ce e minunat se termina curand. Italianul a spart primul gasca. O data cu el a plecat si o parte din sufletul meu. M-am atatsat de Adelina mult mai mult decat as fi crezut vreodata. Si acum ca a plecat, parca nu imi gasesc locul, parca nu mai sunt buna de nimic. Ea era lipitoarea mea care ma facea sa rad sau sa imi smulg parul din cap. Am avut grija de ea ca de propriul meu copil. Si o sa imi lipseasca teribil. Si sper sa nu ma uite prea curand...

Maria!

Astazi peste 2 milioane de romani isi sarbatoresc ziua numelui. Asa ca...La multi ani!!!!

Super party 2

Oricat de enervanta ai fi, si crede-ma, chiar esti, tot imi esti tare draga. La multi ani, soro!!!

Super party 1

La multi ani, marinare! Tot ce iti doresti sa devina realitate. Let's party!!!

the road

Credeam ca o sa fie o adevarata tortura. Toata lumea ma avertiza cat de dificil e sa pornesti cu copil mic la drum lung. Incepusem sa ma agit si sa imi fac curaj sa zic ca plec cu avionul. Dar apoi mi-am zis ca nu poate fi chiar asa dramatic si ca o sa fac fata. Am plecat la 4 dimineata de acasa. Adelina a adormit pana sa intram pe autostrada. La scurt timp am adormit si eu. Trebuia sa fiu fresh in caz ca voi avea probleme mai tarziu. Ne-am trezit amandoua cand am intrat in Slovenia. Probabil am mai fi dormit daca nu se oprea masina. Dupa o briosa am pornit iar la drum. Adelina se comporta de exceptie. Incepusem sa ii cert in gand pe toti cei care ziceau ca va fi un dezastru total. In Ungaria, ca si o parte din Slovenia, ploua cu galeata. Si la putin timp a inceput distractia. Deodata, fara absolut niciun motiv, Adelina a inceput sa planga. Si eu si fratele meu deja eram super agitati si nu mai stiam ce sa facem sa se opreasca din plans pentru ca nimic nu dadea roade. La un moment dat ne gandeam serios sa ne intoarcem. Dar Adelina s-a oprit si a inceput sa fie vesela si jucausa imediat ce ne-am asezat intr-o coloana. Grozav, imi spuneam, cine stie cat timp vom pierde aici. Multe masini se intorceau,asa ca am intrebat si noi pe unii ce se intampla. Ni s-a spus ca a avut loc un accident grav si ca va mai dura pana vine macaraua si se va elibera autostrada. O sa sune ciudat, dar i-am multumit Adelinei pentru fitele de mai devreme, daca nu ar fi plans atat, nu am mai fi mers incet si Doamne fereste am fi fost si noi implicati in dezastrul de acolo. Am intors si noi si am trecut printr-o groaza de sate pana am intrat iar pe autostrada care si asa se termina in apropiere de Budapesta. Dupa atata plans, Adelina a adormit. Sincer, eram amandoi usurati. Cel mai critic moment a fost bineinteles, pe o tangentiala din Ungaria, cand, un tir de pe contrasens a dat peste o groapa, toata apa din ea a aterizat pe parbrizul nostru. A fost ingrozitor, nu mai vedeai nimic, plus sperietura trasa. Ca daca fratele meu ar fi tras dreapta de voland din cauza sperieturii, am si ajuns sub un tir... Cand am ajuns la granita Romaniei, eram cea mai fericita. Atat de fericita, incat as fi mers pe jos pana acasa numai sa nu ma intorc inapoi. Pentru ca in tarisoara asta nu avem decat o singura autostrada si aia spre mare am ramas peste noapte la matusa mea in Cluj urmand sa plecam spre casa a doua zi. Am avut mari emotii pentru ca trebuia sa dorm cu Adelina si ma gandeam ca atunci cand se va trezi sa ceara lapticul si va vedea ca nu e mama ei langa ea, va incepe iar sa planga. Bineinteles ca nu a avut nici o treaba. S-a ridicat in fundulet si a zis  "Mami! Nu e mami, e Carmen. Carmen, vreau papaua" si apoi a adormit imediat dupa ce a baut lapticul. Drumul de la Cluj la Iasi a fost mai putin obositor pentru mine si asta multumita mamei mele care venise la Cluj si m-a inlocuit in a avea grija de Adelina. Pentru fratele meu a fost mai greu pentru ca nefiind autostrada, condusul era mai obositor, concentrarea mult mai mare. Dar am ajuns cu bine...acasa!

finally...

...the moment I've waited for so long is here...

blonde de milioane

Vorbeam acum ceva timp despre cartea asta. Poate ca nu e cea mai profunda sau cea mai grozava, dar pe mine chiar m-a binedispus. M-a salvat atunci cand incercam sa ma acomodez cu faptul ca nu am tv in camera. Asa ca astazi o sa va prezint cateva din pasajele mele preferate. Unele amuzante, altele siropoase, altele triste, dar toate la fel de dragute in felul lor. Enjoy!

"-Ce ai zice daca ti-as face cunostinta cu una dintre prietenele mele? Ce gen de fata preferi?
-Cele fericite, fara pofta de mancare, imi raspunse cu un aer cuceritor.
-A, eu nu sunt libera. Sunt logodita cu el, l-am anuntat sfioasa, aratandu-i-l pe Zach.
-E un  tip bine.
-Uite ce e, iti pot face lipeala cu o prietena de-a mea. Dar trebuie sa-mi dai niste amanunte; exact cu ce fel de fata ai vrea sa te intalnesti?
Charlie facu o pauza destul de lunga inainte sa-mi raspunda. Apoi se uita fix in ochii mei si zise:"Cineva exact ca tine", un raspuns cam incomod pentru o persoana atat de fericita cu logodnicul ei ca moi."

"-Iubitule, chiar daca sunt extrem de fericita, sunt...tre, tres deprimata, i-am spus incetisor.
Dumnezeule, ce mi-a iesit pe gura. Nu asta doream sa spun.
-Ai de gand sa ma bati la cap cu sexul din nou? imi arunca Zach fara sa-si ia ochii de la sosea. Esti obsedata. E-al dracu' de ciudat.
In sfarsit vorbea si Zach cu mine. Era o mica victorie, dupa ultimele zile. Totusi, era oare nevoie sa fie atat de antipatic? Cateodata, newyorkezii sunt putin cam prea directi pentru o fata cuminte ca mine, chiar si pentru una care stie ca-i, probabil, mai curvulita decat cumincioara.
-Iepurasule, as vrea sa nu-mi vorbesti asa. Nu-i prea romantic, i-am spus, jumatate in gluma, jumatate incercand sa nu izbucnesc in plans, desi stiam ca-mi dau lacrimile."

"-Ce caut aici?
-Logodnicul tau te-a parasit fara scrupule, dupa ce a facut sex cu tine si...
-Iah! tipa Lara. Nu trebuie sa-i dai toate detaliile sexuale intime.
Nici macar Xanaxul nu putea sterge asemenea detalii. Fiecare clipa oribila imi era insemnata pe creier cu fier rosu. Eram socata si ingrozita. Acum stiu ce trebuie sa fi simtit biata fata din Exorcistul.
-Iubito, trebuie sa mananci ceva, schimba subiectul Lara. Comandam la room- service. Ce ai vrea?
-Doar un cutit de desert din argint, i-am raspuns.
-Ce-ai zis? se mira Jolene.
-Un cutitas de desert din argint, am repetat. Ca sa imi tai venele elegant."

"-S-a intamplat ceva?
-Ei bine, daca chiar vrei sa stii, am fost abandonata de un tip care m-a adus aici cu G-V-ul lui. Nu mai au locuri la clasa a doua. Cei de la Air France nu-mi accepta cardul, iar logodnicul meu are o alta afurisita de logodnica.
Spre marea mea disperare, o lacrima uriasa mi se rostogolise pe un obraz. Charlie imi intise batista lui. Am insfacat-o furioasa ca este din nou martorul unei scene incomode."


"Inca eram in camera mea de la Ritz. Sau poate ca eram in rai. Poate raiul e un apartament de la Ritz. Am zarit silueta unui barbat.
-Excusez-moi, monsieur, am murit? am soptit nauca.
-Nu,mi se raspunse.
Tres suparator. De ce nu murisem? Ce nu a functionat cum trebuie?
-Te-am gasit.
-Cine naiba esti? am strigat furioasa.
-Sunt eu, fata zurlie.
Am deschis ochii. L-am zarit pe Charlie Dunlain uitandu-se in jos la mine cu o expresie dezaprobatoare. Cum indrazneste sa ma faca zurlie? Eram intreaga la minte si daca, presupunand prin absurd, n-as fi fost, isi gasise un moment foarte nepotrivit sa ma eticheteze drept ticnita. Tinea in mana testamentul meu. Bagaciosul. Am incercat sa i-l smulg din mana, dar eram prea ametita.
-Da-mi-l. E un document personal, i-am spus.
Reusisem sa ma ridic putin, ceea ce m-a facut sa ma simt mai bine.
- Ei bine, sunt socat ca nu mi-ai lasat nimic.
-Cum naiba ai intrat?
-Usa era larg deschisa, imi explica parand ceva mai putin serios. Chiar mi s-a parut ca intrezaresc inceputul unui zambet.
Era nerusinat, total nerusinat. Asa sunt regizorii din L.A., nu au sentimente, totul e o gluma pentru ei. M-am uitat la ceas. Sapte dimineata. Nu numai ca era cu mult inainte de ora mea de sculare, 10:30, dar ar fi trebuit sa nu ma mai scol deloc.
-Charlie, ce naiba cauti in camera mea la sapte dimineata?
-Tocmai m-am dat jos din avion si m-am gandit sa vin sa te salvez.
Mi-era clar, Charlie habar n-avea de emanciparea femeii. Nu stia ca, din anii '70 incoace, este ilegal sa salvezi femei, asa la intamplare?
-Nu vreau sa fiu salvata. Vreau sa mor.
-Nu, nu vrei.
-Ba da. Te urasc! am oracait. Cum indraznesti sa vii sa ma salvezi in felul asta? E de neiertat. E inadmisibil.
-Cum indraznesc? Cum indraznesti tu?!mi-o intoarse furios, facandu-ma dintr-odata sa-mi fie teama de el. Singurul lucru de neiertat este gestul tau, spuse Charlie.
Era tres putin amabil din partea lui sa fie atat de suparat pe mine dupa toate prin cate trecusem. Vreau sa spun ca, hei, aveam nevoie de multa intelegere, nu?
-Ce rost mai are sa salvezi pe cineva daca n-ai de gand sa te porti frumos dupa aceea? m-am smiorcait.
-Inceteaza sa mai fii atat de rasfatata si maturizeaza-te odata, ma apostrofa Charlie.
Habar n-avea ce inseamna sa te porti frumos.
M-am uitat in jur. Halatul de la Ritz zacea langa mine pe pat. Eram acoperita cu o haina gri. Nu era a mea. Ma cuprinse un gand gretos: trebuie sa fie a lui Charlie. Asta chiar era stanjenitor.
-Charlie, eram...stii...goala cand m-ai gasit?
-Nu, imi raspunse.
Am rasuflat usurata. Apoi a urmat:
-Eraui incaltata cu sandalele.
Gata, m-am gandit. N-o sa ma mai nesinucid niciodata. Era mult prea umilitor. De acum inainte voi fi fata care n-a reusit sa se marite si care n-a reusit sa se sinucida."

"Dumnezeule, arata adorabil, dar cine n-ar arata asa cu un Canaletto in fundal? Totusi, eram tres iritata. De ce ma simteam intotdeauna ca o scolarita certata de director de fiecare data cand il aveam pe Charlie in preajma?"

o fata noua

Imi placea mult cum arata blogul meu inainte. Ma caracteriza ,nu era nici prea serios, nici prea copilaros... Insa a trebuit sa schimb template-ul ales. Si asta pentru ca nu puteam sa ii fac toate modificarile dorite. Acum posturile apar intregi, nu mai trebuie sa se chinuie nimeni cu read more. Apar si linkurile si videoclipurile si bullet-urile inca de pe prima pagina. Iar asta pentru mine e grozav. Sper sa va placa si voua... Promit sa mai upgradez, cand mai invat noi trucuri. Asa ca fiti pe faza!

time..

Azi se implinesc 3 luni de cand sunt aici. Mult a fost, putin mai este. Insa mie mi se pare o vesnicie. Atat de putin mai e ca pare ireal. S-au intamplat atatea incat nu stiu, e greu de crezut ca se va termina. Parca as fi fost de secole aici si am uitat cum e...acasa. Ca si cum nu as avea unde sa ma intorc. Ceea ce e total absurd. Astept clipa asta de ceva vreme si nu pot sa cred ca e atat de aproape. Si nu mai am stare si nu mai stiu ce sa mai fac sa treaca mai repede. Sa merg acasa. Acasa la mami si la buni. Sa o strang in brate pe sora mea si sa il pup pe fratele meu. Sa umblu prin toata casa. Sa mananc papaua facuta de mami. Sa dorm in patul meu. Sa il chinui pe babi. Un milion de chestii dragi care sunt atat de aproape de a se intampla...si totusi parca departe...
Daca ar fi sa ma gandesc la lucrurile care imi vor lipsi de aici...cam greu...Cred ca imi va lipsi linistea, aici nu se aud cainii comunitari latrand. Si wi-fi-ul. Si cu timpul imi va lipsi si Adelina.
Astazi am fost la mare. A fost frumos. Pentru putin timp am uitat de toate problemele si doar am stat cu fata la soare pana m-am prajit. Iar cand nu faceam asta, eram in apa. Dar cu o floare nu se face primavara, nu-i asa?

keep going

Aceeasi stare. Nimic nou. Tot Green Day imi alina sufletul. Si ca sa nu postez aceeasi melodie de doua ori...

never meant to hurt you...

Seman mult cu tata. Spun lucruri la nervi sau din disperare si apoi le regret. Asta am simtit atunci si am zis-o cu voce tare. Poate nu trebuia, poate ar fi fost mai intelept sa tin pentru mine. Poate ca am ranit. Dar si eu am fost ranita. Au fost trairile si sentimentele mele si nu le regret. Imi pare rau doar pentru ca pe unii chiar i-a durut si ca altii de fapt nu au inteles nimic. Nu o sa promit ca nu mai fac, sunt o persoana impulsiva si orgolioasa. Exact ca tata...

Ma simt aiurea. Naspa. Oribil. Groaznic. Mizerabil. Nu stiu ce e mai grav. Ca ma simt asa de vreo cateva luni bune sau ca o sa ma simtla fel in continuare alte cateva. Mai e atat de putin, insa eu simt ca nu mai rezist. Nici macar un minut. Totul in mine urla de durere si disperare. Parca mai am putin si imi pierd mintile. Nu mai vreau nimic. Pentru ca indiferent ce mi-as dori se pare ca nu se adevereste ever. Mint. Vreau sa nu treaca si altii prin ce trec eu, vreau ca Romania sa se schimbe, sa fie o tara mai buna. Dar cel mai mult si mai mult vreau un deget nou, normal si sanatos. Nu unul urat si bolnav. Vreau sa nu mai fiu frustrata si ranita si complexata. Oare cand?

just a few things...nothing serious or important...

Azi mi-a ajuns cutitul la os...Asa ca o sa fiu rautacioasa si o sa zic fix ce gandesc fara sa imi mai pese daca va deranjeaza, doare sau supara. Maine poate o sa regret, dar azi simt ca trebuie sa stiti si sa va opriti. So dear family, stop fucking my heart and mind!

Mami iti multumesc ca incerci sa ma faci sa cred ca ti-ar fi dor de mine. Dar amandoua stim ca favorita nu sunt eu. Si nu ma mai deranjeaza acum.

Fratello, multumesc ca esti atat de deprimat si preocupat de bani, incat ai uitat sa ma intrebi daca am nevoie sa merg la doctor dupa ce mi-a explodat mancarea in fata sau cand m-am lovit la deget. Mai ai totusi nevoie de mine 18 zile ca sa iti ingrijesc copilul, poate ar trebui sa te gandesti si la asta.

Dle director, lasa prostiile, ai putea sa ma angajezi fara nici o problema. Doar ca nu vrei. Sa nu crezi ca nu sunt constienta de asta.

Sor'mea sa stii ca atunci cand ma simt deprimata si mai am si un atac de panica nu imi face bine sa tipi la mine. Si mai ales sa ma ironizezi cum ca am facut gaura in perete cu degetul meu operat atunci cand am cazut...din nou.

Marinarule, nu mai ai niciun drept sa te plangi in fata mea de cate probleme ai, mananca-ti gazonul si gata.

Iar tu babi nu mai fa promisiuni pe care amandoi stim ca nu le vei tine.



Azi ma simt oribil. Si voi toti ati contribuit la asta. Ma opresc aici, trebuie sa imi pun gheata la deget. Caci ma doare ca naiba. Da, stiu, irelevant.

nothing left to say

I have made a choice. It's not the one that I wanted, but had to do it. I hope now everyone is happy and there are no arguments or reproaches. But most of all I hope it all worths. So from now on, just shut up, you all!

Part Two

Exagerezi, abia daca am schimbat doua cuvinte toata seara ,ii raspunse Dianei in timp ce isi facea loc printre mese. Ajunsa la baie simti ca trebuie neaparat sa isi retuseze machiajul. In sinea ei se certa ca nu a fost mai atenta la imbracamintea aleasa pentru seara asta. Se dadea cu glos cand Diana parca citindu-i gandurile ii spuse ca arata minunat. Un zambet ii lumina toata fata. Ah, iti place, chicoti Diana. Stiam eu ca o sa iti placa! Fara sa ii raspunda o lua de mana si intrasera din nou in restaurant. El rasfoia meniul cand au ajuns inapoi la masa. Isi ridica ochii spre ea. Privirea patrunzatoare o nauci, se chinui sa se aseze pe scaun mai repede. Diana intrerupse tacerea intrebandu-l daca a comandat desertul. "Nu m-am hotarat inca. O sa iau ce comanda si prietena ta." Pana sa raspunda o auzi e Diana:"Sigur o sa ia creme burlee, preferata ei." Se lasa tacerea. "Te deranjeaza ca am venit si eu? Nu ai vorbit mai deloc toata seara. Ma simt de parca am stricat toata distractia." O privi usor bosumflat. Oh, esti un dragut si imi cer scuze, sunt doar putin obosita, raspunse ea dintr-o rasuflare. Zambi satisfacut apoi comanda desertul. La plecare se oferi sa le duca acasa, Diana urma sa isi petreaca seara la ea. Ajunsi in fata blocului, spuse uimit: "Aici locuiesti? Dar...suntem vecini." Inseamna ca te-am scutit de inca un drum, spuse ea razand. "Esti frumoasa cand razi, ar trebui sa o faci mai des." Ea rosi. Diana interveni: "Imi pare rau ca stric momentul, dar eu chiar am nevoie la baie." Isi luara la revedere. Le privea indepartandu-se apoi fara sa stea prea mult pe ganduri din doi pasi ajunse in spatele ei si o trase de mana. Se intoarse spre el, dar pana sa zica ceva,o saruta...

Part One

Facuse un obicei din a sta pe pervazul geamului din micuta ei camera, privind trecatorii

si imaginandu-si incotro se indreapta.Uneori treceau ore intregi in care construia scenarii pentru fiecare dintre ei. Nici azi nu facea exceptie, insa de data asta citea o carte. Afara ploua linistit. Isi ridica ochii din carte pentru o secunda,urmarea si asculta cum stropii mari de ploaie se loveau de fereastra. Pentru prima data dupa mult timp, nu o mai deprima cantecul ploii. Zambi. Si se apuca din nou de citit. Cand ajunsese pe la jumatatea cartii,o raza de soare strabatu timid printre nori, ploaia se oprise.Hotari sa se opresca din citit si sa se pregateasca de plecare. Ii promisese Dianei ca trece pe la ea. Arunca inca o privire pe geam gandindu-se cu ce sa se imbrace,cand il zari. Era pe jumatate dezbracat si avea parul ciufulit, semn ca abia se trezise. Cam tarziu,isi spuse ea,privind aproape din instinct la ceas,era trecut de 2. Zambi gandindu-se ca sigur a avut o noapte plina de pasiune care l-a epuizat si de aceea s-a trezit abia acum. Sunetul telefonului o intrerupe din contemplarea corpului atletic al somnorosului. Dupa ce terminase conversatia si era aproape gata de plecare,se intorsese la geam, dar el disparuse deja. Ofta in timp ce isi punea cerceii, chiar ii placuse ce vazuse. Bineinteles ca fire punctuala fiind, a ajuns mai devreme decat era stabilit si bineinteles ca Diana inca nu era gata. Se obisnuise cu asta. Intr-un final plecara. Intr-unul din magazine, in timp ce proba o rochie, o auzi pe Diana spunandu-i din cabina alaturata: "-Ma gandeam ca dupa ce terminam shoppingul sa mergem sa mancam ceva, sa bem un suc, ce zici?". Fara sa se gandeasca prea mult, accepta. Seara, in timp ce se uitau in meniul restaurantului Diana,cu o privire de dracusor, ii spuse ca vrea sa ii prezinte pe cineva. Nici bine nu termina protestele,ca el isi si facu aparitia. Cand isi ridica ochii din meniu simti ca nu mai are aer.Nu ii venea sa creada ca el e cel la care se uita cu pofta cu cateva ore in urma. De aproape parea si mai atragator. Inainte de desert, Diana o trezi din visare, spunandu-i sa o insoteasca la baie. Nu si-a luat ochii de la tine toata seara,fu replica Dianei imediat ce se indepertara indeajuns incat sa nu fie auzita.

O zi frumoasa

De dimineata m-am trezit cu zambetul pe buze. Stiam ca va fi o zi diferita de celelalte pentru ca te-am visat, iubirea mea. Suntem cu o zi mai aproape de cea in care vom fi impreuna. Abia astept sa ma strangi in brate si sa ma saruti cum numai tu stii... Imi lipsesti mai mult decat iti dai seama.
Adelina s-a comportat si ea exemplar. Fara apa si servetele bagate in nasuc. Si eu parca am avut infinita rabdare astazi. Iar seara...seara a fost nebunie curata. Pentru putin timp am dat timpul inapoi si eram din nou copii: eu si fratele meu.  A fost un moment special pentru ca l-am simtit aproape, am simtit ca totusi exista o legatura intre noi. Am simtit ca pentru o clipa a uitat de toate problemele si s-a dat impreuna cu mine pe tobogan. Pentru prima data dupa ceva vreme am ras cu pofta.  Impreuna. Frate si sora.

things to do

1. Laughing so hard my face hurts
2. Listening to my favorite song
3. Lying in bed listening to the rain outside
4. Watching the sunrise and the sunset
5. Having an ice cream
6. Singing under the shower
7. Watching my favorite movie
8. Walking without a purpose
9. Making fun of things
10. Day dreaming

reasons

Life it's too short for regrets. No buts, no ifs, no lies. I believe that everything happens for a reason. I may be sad and hurt in the first place, but in the end I will learn something from it. I' ve learned the hard way that I have to focus on the good things instead of the bad. Otherwise, I'll be miserable. I need to move on. I need to accept that people around me will hurt me if that's what it takes for them to be happy. Sometimes good things fall apart so better things can fall together...

si nu vreau...

Imi amintesc cand eram mici si ma trezeai dimineata rozandu-mi degetele de la picioare. Erai asa de dulce si dragalas incat nu puteam sa ma supar pe tine nici macar cand faceai pipi pe unde apucai. Cand ai crescut, mi-ai devenit si mai drag. Imi placea sa stam amandoi trantiti in iarba sa ne jucam si sa iti vorbesc. Gaseai mereu vreo pozna de facut ca sa ma inveselesti cand eram trista. Ai fost cel mai grozav prieten al meu. Chiar daca nu vorbeai, miroseai ciudatel si uneori iti cadea parul. Multe din cele mai frumoase amintiri ale mele se leaga de tine. Ma doare enorm ca nu mai esti. Max, Maxie, Maxutzu....Ce dor o sa imi fie de tine, puiul meu!

One click away

Imi place sa ma uit la RObotzi. Printre primele lor clipuri este si cel intitulat "Prieten". Pentru ca despre prietenie am mai vorbit o sa abordez o alta tema inepuizabila mentionata in clip. Traim intr-o lume nebuna in care preferam sa dam un search pe google pentru o carte, in loc sa mergem la biblioteca si sa o luam. E mai simplu si mai comod, nu? Decat sa fii blocat in trafic, sa trebuiasca sa o si returnezi si iti si ia o vesnicie pana o termini, mai bine o cauti pe net sau citesti direct rezumatul. Ca sa nu mai vorbim de mentalitatea gen:de ce sa cumpar cartea respectiva cand o gasesc moca pe net?
Copiii nu se mai chinuie sa isi faca compunerea la romana sau referatul la istorie,rezolva cu un simplu copy-paste de pe net.
Dar oare tot ce gasim pe net e bun? De foarte multe ori se intampla ca informatiile pe care le cauti sa fie gresite. Nu toate siteurile sunt verificate si bine puse la punct.
Acum nu mai strangem bani sa cumparam cdul proaspat lansat al bandului favorit, il gasim gratis pe net.
Piratam,crackuim,downloadam,uploadam...
Nu mai mergem la cinema, ca, deh, filmul e deja pe torrent si parca e mai comod sa stai acasa, in pat sa il vizionezi. Totul e pe internet:cumparaturi, ziare, jurnale de stiri, filme, muzica, fotografii, sex. Si daca avem acces la toate astea atat de simplu de ce sa ne mai chinuim sa le obtinem prin metoda clasica? Problema e ca nu tot ce se gaseste in spatiul virtual e si bun. Si acum o sa ajung la ceea ce ma framanta de fapt. De curand am descoperit o postare pe un site de socializare care zic eu ca e neadecvata unei fete de 11 ani. Intr-un timp in care totul se bazeaza pe tehnologie, cum poti sa iti protejezi copilul fara a-l priva de tot ceea ce e normal? Nu il mai lasi la calculator, deconectezi netul?Sau il sufoci cu supravegherea?

Anyone care...!

There are people around me yet I am alone. I feel unheard and invisible. Sad and weak. Does it surprise you? I guess you never took the time to see under the smiling mask, to see the real me. You just supposed everything is allright without asking. Sometimes I can't take it anymore and the laughter is gone. You don't worry, I'll still be the puppet you want...

I miss that girl

Her smile faded, turned into tears. She is lonely and unsure. Her hopes and dreams seem lost. She was so alive and full of energy. She was crazy and funny. Beautiful and smart. She was adored by everyone. She was so self confident that she could conquer anything. She believed in fairytales and followed her dreams. She knew the right things to say. I miss that girl. I wonder if she’ll ever be the same.

prostii

sunt trista si deprimata. imi vine sa urlu, dar sunt sigura ca nimeni nu m-ar auzi. m-am saturat sa ma tot sacrific pentru altii si sa nu ma gandesc si la binele meu. m-am saturat sa tot aud ca totul o sa fie bine cand nu e. poate ca nu sunt chiar atat de puternica cum credeam. azi doare mai mult ca niciodata. nimic nu e asa cum mi-as dori. oare cer prea mult? sunt ridicola. the end.si o melodie in ton cu starea mea...

casa tacerii si alte fleacuri

Astazi se implineste o luna de cand sunt in casa tacerii...Ce poate fi mai fermecator si mai grozav decat casa tacerii?Probabil  ca un milion de alte locuri, dar mie imi place aici. Am o placere sado-maso pe care acum mi-am descoperit-o si o exploatez maxim. Imi place sa ma strofoc ca nebuna si eforturile mele sa fie egale cu zero in fata unora. In fata persoanelor care ar trebui sa aprecieze. Am prea multe pretentii, nu-i asa? Ar fi trebuit sa invat pana acum ca  oamenii chiar daca au nevoie de tine, tot ca un cur se vor purta daca asta le e caracterul. Sau poate exagerez eu, cine stie? Probabil vor afla si altii pe pielea lor( sora mea te compatimesc deja!) si atunci nu voi mai crede ca e doar in mintea mea. Dar gata cu ironiile si aluziile subtile. O sa va povestesc acum despre o chestie care m-a marcat oarecum si care m-a facut sa imi promit ca decat sa ii fac asta copilului meu mai bine imi taie cineva o mana sau un deget( asta e cu apropo). Am fost sa ii luam sange Adelinei. Pe langa faptul ca asistenta era genul de asistenta care o gasesti in spitalele romanesti, ca a trebuit sa asteptam foarte mult,plansul copilului pe care practic eu il cresc m-a chinuit groaznic. Trebuie sa fii extrem de puternica si calma la faze de genul asta. Eu una, daca eram inauntru, nu stiu daca puteam sa privesc cum asistenta imi gaureste manuta finuta a copilului in cautarea venei, pe care evident ca nu o gaseste si ma lasa sa mai astept 15 minute pana la o noua incercare. Mai mult ca sigur mi-as fi pierdut cumpatul cand si a doua incercare a esuat si a mai indraznit sa si tipe la bietul copil. Sa fim intelesi de pe acum, la copilul meu nu tipa nimeni si nimeni altcineva sa nu indrazneasca sa ridice palma asupra lui. Asadar, m-a cam marcat intamplarea. Ca sa nu mai spun de Adelina, care si acum arata spre locul vanat spunand ca tanti i-a facut buba si care inca tresare prin somn.
Uneori se mai intampla sa si ies din casa tacerii si aici nu ma refer la iesitul in parc cu Adelina. De exemplu am fost la acvariul din Genova. A fost haios sa ma uit la rechinii care probabil erau terminati psihic sa vada atata mancare in jur....Mi-a placut ca nu a trebuit sa fac niciun exercitiu de imaginatie, toate animalutele acvatice chiar erau acolo, daca intelegeti ce vreau sa spun... Adica nu ca in Romania...Iar am pretentii prea mari, stiu.
Una din aveturile recente a fost pescuitul la Cremona. Nu am prins nimic, in timp ce vecinii nostri...au prins si pentru noi. A si plouat, am si escaladat dune de nisip. Ce mai, am avut de toate, mai putin peste. Partea cea mai super e ca vom mai merge acolo in curand.
Va spuneam ca azi se implineste o luna de cand am plecat de acasa, din patul meu. Mai e inca pe atat, dar am invatat sa am rabdare sau poate doar ma conformez, respect intelegerea. Mi-ar place daca si altii ar face la fel. Ii dai omului o mana de ajutor si el vrea si piciorul, cam asta stau lucrurile. Intrebarea e daca voi ceda presiunilor si de data asta sau voi invata sa si refuz. Dar asta, dragi cititori, e alta poveste... Va pup!

so?

Azi imi vine sa iti dau cu ceva in cap. Maine te ignor. M-am resemnat, esti proasta. Nu te bucura, e o constatare, nu o scuza. Tu nu ai nici o scuza. Nu, nu am de gand sa iti tin un discurs moralizator, habar nu ai ce e ala. Acum ma simt mai bine. Maine o luam de la capat: tu enervandu-ma, eu spunandu-ti in gand pe nume. Sunt prea finuta sa o fac cu voce tare si sunt sigura ca oricum nu o sa intelegi, asa ca de ce sa imi mai bat gura de pomana,nu?

lessons

"I've learned that no matter what happens, or how bad it seems today, life does go on, and it will be better tomorrow.  I've learned that you can tell a lot about a person by the way he/she handles these three things: a rainy day, lost luggage, and tangled Christmas tree lights.  I've learned that regardless of your relationship with your parents, you'll miss them when they're gone from your life.  I've learned that making a 'living' is not the same thing as making a life.  I've learned that life sometimes gives you a second chance.  I've learned that you shouldn't go through life with a catcher's mitt on both hands; you need to be able to throw something back.  I've learned that whenever I decide something with an open heart, I usually make the right decision.  I've learned that even when I have pains, I don't have to be one.  I've learned that every day you should reach out and touch someone.  People love a warm hug, or just a friendly pat on the back.  I've learned that I still have a lot to learn.  I've learned that people will forget what you said, people will forget what you did, but people will never forget how you made them feel." - Maya Angelou

Am invatat ca lumii nu ii pasa de tine si suferinta ta.
Am invatat ca niciodata nu poti multumi pe toata lumea.
Am invatat ca daca nu faci un lucru din toata inima e mai bine sa nu il faci.
Am invatat ca pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti.
Am invatat ca uneori oricate sacrificii ai face, nu vor fi apreciate.
Am invatat ca nu iti poti cladi fericirea pe nefericirea altora.
Am invatat ca e bine sa fii putin egoist/a.

Promit sa mai adaug pe parcurs!

Altfel

Anul asta plang dupa cozonacul pufos si cu multa cacao facut de mami. Poftesc la pasca cu ciocolata. Si va invidiez pe voi toti care va bucurati de asta. Eu...a trebuit sa ma multumesc cu un panetone. Un Paste altfel, departe de tara mea, de mami, de bugsy meu, de domnul Balaur si departe de enervanta de sora mea. Aseara mi-a lipsit enorm atmosfera de acasa, ritualul sacru pe care eu anul asta nu l-am mai facut. Cel putin nu asa cum obisnuiam. Am fost doar cu unul de-al meu. Nu am simtit aceeasi emotie. La drept vorbind e cam greu sa ai aceleasi sentimente cand mergi la o biserica improvizata intr-o cladire inchiriata. Slujba nu prea s-a auzit. Iar faptul ca nu am putut sa merg la tati sa ii duc lumina m-a intristat mai mult decat toate. Recunosc totusi ca am fost impresionata de cat de multi romani s-au adunat. Era si putin ciudat sa intorci capul si sa auzi vorbindu-se romaneste la tot pasul. Dar asta nu m-a facut sa fiu mandra ca sunt romanca, ci m-a intristat la gandul ca atat de multi dintre noi au plecat de langa cei dragi, din tara lor, in cautarea unei vieti mai bune pe alte meleaguri. Si cei carcotasi va rog sa va notati ca am ajuns cu lumina acasa la Adelina.

Hristos a inviat!

Va doresc tuturor un Paste linistit si fericit alaturi de cei dragi voua!

La multi ani!!!!

Domnule Balaur, te rog sa ma ierti ca sunt departe de tine si ca nu am putut sa iti pregatesc tot felul de bunatati pentru ziua ta. Cred ca nu plange nimeni dupa tortul meu de mere care intotdeauna e inestetic, dar delicios. Mi-e greu sa iti scriu, pentru ca desi a trecut doar o saptamana, mi-e ingrozitor de dor de tine si de piticii tai de pe creier. Poate ca asa sunt eu, mai sentimentala. Dar astazi e ziua ta, e vorba doar despre tine, tu esti miezu' cum se spune. Asa ca distreaza-te cum stii tu mai bine! Sa fii fericit si iubit si sanatos si ingaduitor cu secretara ta! La multi ani, George!

delay

Hey! I am late, again, I know. Dar mi s-au intamplat atatea si am si mai multe de povestit. Am fost egoista. Mi-am luat o saptamana liber de la tot si toate. Si asta pentru ca viata mea a luat o intorsatura ciudata rau. Am renuntat la terapie momentan, nu cred ca a fost o decizie inteligenta, dar...trecem peste. In drum spre "acasa", adica spre Bucuresti simteam ca incep sa revin la viata. In tren am stat la geam, lucky me! Si admiram peisajul si ma minunam de campurile verzi si copacii infloriti. Ma intrebam cum de am trecut pe langa toate astea si nu le-am observat. Si usor usor simteam din nou ca traiesc. E atat de simplist, dar nu aveti idee ce bucurie mi-a adus in suflet verdeata, floricele, apusul de soare. Cand s-a intunecat am inceput sa citesc. A avut grija sora mea sa imi dea 2 carti Chic sa nu cumva sa ma plictisesc prea mult pe tren( de fapt a facut-o doar ca sa ma faca sa ma gandesc la ea si sa realizez ca dupa doua luni de zile petrecute impreuna o sa imi lipseasca teribil glumele ei, statul la televizor impreuna si alinturile ciudatele). Trebuie sa recunosc ca le-am citit pe amandoua, fiind captivante doar prin simplitatea si naturaletea exprimarii. Bineinteles ca mi-a placut mai mult "Blonde de milioane" pentru ca a fost mai romantica. Si dupa saptamana egoista care a trecut cat am clipit de doua ori a venit si ziua pe care nu prea o asteptam. Asa ca duminica, pe 17,cu inima indoita,  la 5 dimineata ma prezentam la aeroport. Cand am ajuns la fratele meu parca am inceput sa ma simt mai bine cand am vazut ochii mari si zambetul pana la urechi al nepotelei mele. Si din clipa aceea am intrat in ditamai aventura. Acum trebuie sa ne uitam in cartea cu Tom&Jerry, in clipa urmatoare ne uitam la desene, apoi papam ciocolata si lista continua la nesfarsit. Dar nu ma plang, de fiecare data cand obosesc, mi-e de ajuns un pupic si imi revin. E un teribil exercitiu de rabdare si imaginatie. Si in plus, ma antrenez, cand voi avea si eu un pui de om, voi sti ce sa fac. Si pentru ca o poza spune uneori totul, v-o prezint pe Adelina. Asa poate o sa ma intelegeti si iertati ca am lipsit.

tu reusesti?

Intr-o relatie, oricat de mult ne-am iubi, oricat de multa incredere am avea unul in celalalt, mereu exista teama de infidelitate. Teama aceea care de cele mai multe ori nu isi are rostul si care ne provoaca dureri in stomac si ne transforma in mici monstruleti gelosi, paranoici si cicalitori. Asa suntem noi oamenii construiti. Fara sa vrem se intampla sa intoarcem capul dupa cineva pe strada, pentru atitudine, felul in care arata sau doar pentru ca era imbracat/a bine. Numai ca exista totusi o diferenta, doar o privire inocenta sau ganduri de mai mult? Tentatiile sunt la orice pas, unele mai ispititoare decat altele, tu reusesti sa le faci fata? Stii cand sa spui stop? Sau mergi pana la capat indiferent de consecinte?

dramele secolului in care traim

Stiu ca suna pompos titulul, dar nu va speriati. Nu o sa va vorbesc astazi despre stresul, depresia si alte lucruri de genu' care duc ori la infarct miocardic ori la sinucidere. Nu o sa vorbesc nici de poluare sau chestia cu stratul de ozon. Si asta pentru ca e plictisitor si neinteresant. Nimeni nu vrea sa stie asta. Toti sunt interesati de ce mai arata Pepe la Happy Hour, de ce e Zavo la spital, la cine ramane Irina si ce mai posteaza Iri pe youtube. Asta da drama nationala. Daca ai curaj sa deschizi televizorul, sa mai auzi si tu o stire, sa vezi ce se mai intampla in lumea asta, surprise. Cea mai breaking news dintre toate e bineinteles ce a mai facut unul din cele doua cupluri, cu asta incepe orice jurnal de stiri. E lege asta. Ca doar nu o sa le creasca ratingul daca ne vorbesc de cum sa scapam de ultravioletele care daca ajung si pe teritoriul Romaniei ar putea provoca cancer de piele. E un never ending story de care nu ne mai saturam si stam cu telecomanda in mana schimband intre  canale sa vedem ce a mai declarat unul sau altul. Ne place sa vedem cum se spurca in public unii pe altii dupa ce si-au impartit asternuturile atata timp. No really? Adica toata lumea a fost orbita de dragoste si nu stia pe cine are alaturi, pana acum asa ca au pornit razboiul. Dar vorba aia, orice fel de publicitate, fie ea si negativa, tot publicitate e, nuh? Si ne mai miram de ce nu merge nimic bine in tara asta, pai cum sa mearga daca toata lumea sta cu ochii in televizor urmarind dramele secolului?

girls wanna have fun again!

Nu cred ca mai e nevoie sa spun ca am avut vremuri mult mai bune decat acum. Asa ca acest post este cu dedicatie prietenelor mele care mi-au redat pofta de viata si energia care ma caracterizau. Era cat pe ce sa le refuz pentru a doua oara si sa le las sa mearga singure. Ma bucur ca nu am facut-o. Ne-am distrat si cel mai important am fost impreuna. Va multumesc, fetelor!

Mai exista romantism!

Stiu ca titlul suna aproape ciudat pentru timpurile in care traim. Suntem de cele mai multe ori prea ocupati cu problemele de zi cu zi incat uitam sa fim si altfel decat stresati. Si totusi sa va povestesc ce mi s-a intamplat acum cateva zile. Asa poate o sa intelegeti. Datorita faptului ca ziua mamicii mele a picat in timpul saptamanii am sarbatorit-o in weekendul dinainte. Ca eu nu puteam lipsi de la terapie sau Stef de la scoala sau sora mea de la service. Si uite asa ne-am adunat tot bagajelu’ si am pornit spre maxi, bucurosi ca mergem acasica la mamica. Bucurosi ca am prins locuri pe scaun, stateam cuminti asteptand sa plecam, sa treaca mai repede timpul si sa nu mai inspiram toate mirosurile…neplacute. In stanga mea un pusti, venise de la scoala. L-am observat pentru ca avea un trandafir in mana. M-am gandit ca are intalnire si am zambit. Pentru a trece timpul mai repede si pentru ca am o imaginatie tare bogata am inceput sa fac supozitii. O fi ziua ei sau poate vreo aniversare stiuta doar de ei sau un gest care ascunde o greseala. Hmmm…Nu sunt rautacioasa, trebuie sa recunoastem cu totii ca astea sunt in general motivele pentru care primim flori de la iubitii nostrii. De cele mai multe ori, nu vin cu flori doar ca sa ne vada zambind emotionate. Dupa toate variantele de scenarii inchipuite mi-a parut rau ca ma gandesc la motive in loc sa apreciez gestul. Pentru ca este unul romantic, indiferent de motiv. Si asa am ajuns sa ma gandesc cati barbati mai fac in secolul vitezei astfel de fapte. Multi dintre ei sunt prea macho pentru asa ceva, altii prea misogini si cei mai multi putin indiferenti. Cum bine zice nenea simpatic care vine si el la terapie, nu mai e cool sa pupi mana unei domnisoare sau sa ii daruiesti o floare, asa ca nu o sa imi observe nimeni degetul bolnavior. Dar sa revenim. Eram fericita, zambeam stiind ca exista romantism, chiar daca e pe cale de disparitie. Apoi la urmatoarea statie au urcat niste colegi/ amici de-ai sai. Si asa am aflat adevarata poveste, tipic romaneasca. Prietenii care fac misto ca ai indraznit sa iubesti si sa fii altfel fata de turma si EA care probabil o sa il faca sa nu mai repete prea curand gestul daca nu deloc. Cel mai mult m-a enervat si inca ma enerveaza instinctul de haita sau turma al barbatilor. Cand e cu baietii are o sete nebuna sa arate ca tot el e sefu’ chiar daca are gagica, ca nu s-a schimbat nimic la el, e la fel de smecher, asta asa ca o mica paranteza. Asadar, acest pusti romantic a avut de suferit doua dezamagiri si umilinte. Prima dintre ele a fost probabil mai dureroasa fata de cealalata. Iubita lui, pentru care el sacrificase 5 lei sa ii faca o surpriza frumoasa, nu a mai ajuns la intalnire. Lucru care probabil o sa il faca sa se schimbe. Vorba aia, daca cu frumosu’ nu merge…atunci cu indiferenta. Si de parca asta nu ar fi de ajuns, au aparut prietenii binevoitori care sa il sicaneze. Ghici cine a primit in final trandafirul ? Eu. Dar nu pentru asta am calificat gestul drept romantic, va asigur. Poate ca suna copilaresc si stupid, dar pe mine toata povestea m-a facut sa zambesc, intr-o perioada in care asta se intampla tot mai rar.

La multi ani, mami!

Astazi e o zi foarte speciala. E ziua unei eroine, mama mea. Cea care m-a sufocat cu iubire si m-a crescut si educat cum a crezut ea ca e mai bine. La multi ani, mamico!

i'm back!

I am back and I am happy about it!
A trecut atata timp, incat am emotii, parca e pentru prima oara. Am atatea idei, atatea de povestit si parca nu stiu cu ce sa incep. Ma simt stangace si am emotii. Exact ca la primul meu post. Numai ca acum e altfel. Cuvintele parca nu mai vor sa iasa cu aceeasi usurinta. Am lipsit poate prea mult. Si asta nu pentru ca nu am avut inspiratie. A fost si este o perioada dificila in viata mea. Si totusi ma simt vinovata ca nu mi-am gasit putere,curaj, timp sa scriu. Poate as fi trecut mai usor prin tot si toate. Dar am facut-o pentru ca nu aveam nimic frumos de spus. E ciudat cum viata ti se poate schimba datorita unei clipe de neatentie.
Am asteptat momentul in care voi putea scrie povestea degetului meu cap coada, crezand ca momentul asta nu e prea departe. Se pare ca m-am inselat. Nimeni nu isi poate imagina cati nervi, cata suferinta, frustrare, deprimare iti poate provoca un singur deget,o singura operatie si o recuperare anevoioasa. Si nu, nu exagerez. Si ce e mai trist e ca toata experienta asta si-a lasat si isi lasa in continuare amprenta adanc asupra mea. Nu mai am chef de nimic, nu mai stiu de nimic (in afara de terapie si mobilizari facute acasa), zambesc tot mai rar si nu mai sunt atat de...agitata, energica, happy bouncing bunny cum zicea cineva.
E adevarat, se intampla mult mai multe rele pe lumea asta si nu ar trebui sa fac o tragedie din ce mi s-a intamplat. Insa uneori e atat de greu sa continui. Nu de putine ori ma simt sleita de puteri, iar speranta e doar o raza slab perceptibila. Nu pot sa cred ca am ajuns sa ma simt atat de ciudat, atat de singura impotriva tuturor, atat de deprimata. Mi-e dor de nebuneala mea, de glumele tampite si rasul cu gura pana la urechi. Mi-e dor sa ma pot bucura de ceva cu adevarat( de altceva in afara de progresele de la terapie). De multe ori imi vine sa fug mancand pamantul, sa evadez din propria-mi viata, dar stiu ca e imposibil. Asa ca incerc in felul meu sa continui oricat de greu mi-ar fi. Dar enough with that, ca nu vreau sa imi plangeti de mila.
Totusi este si o parte buna in toata treaba asta, believe it or not. Sunt mai rasfatata, glumesc. Experienta asta m-a facut si ma face mai puternica, mai recunoscatoare pentru tot, mai realista. Si pe langa asta, m-a apropiat mult mai mult de sora mea, careia ii multumesc ca m-a suportat si m-a ingrijit, incurajat si ajutat cum a stiut ea mai bine. De aici si vorba, cine nu are sora ca a mea sa isi cumpere.
Cred ca ar fi bine sa ma opresc aici daca tot am ajuns intr-o zona mai optimista, pana nu o iau iar razna. Va urma!

rezumat

Nu am avut nici chef si nici dispozitia necesara sa scriu. Poate ca nici postul asta nu e o idee prea buna tinand cont ca nu sunt in cea mai buna forma. Mi-e dor de momentele in care scrisul era una din bucurii. Poate ca inca este, doar ca frustrarea, disperarea si nervii imi cam rapesc din orice bucurie. Am inceput terapia, doare ca naiba. Nu vad nici o imbunatatire si asta ma scoate din sarite mai ales ca eu nu sunt o persoana rabdatoare. Unde mai pui ca am racit foarte tare si imi ciuruieste sora mea venele, asta cand le nimereste ca in ultimul timp s-au ascuns, poate chiar au fugit.


Asa incepea postul meu, acum cred ca intelegeti de ce am lipsit o luna, nu?