Altfel

Anul asta plang dupa cozonacul pufos si cu multa cacao facut de mami. Poftesc la pasca cu ciocolata. Si va invidiez pe voi toti care va bucurati de asta. Eu...a trebuit sa ma multumesc cu un panetone. Un Paste altfel, departe de tara mea, de mami, de bugsy meu, de domnul Balaur si departe de enervanta de sora mea. Aseara mi-a lipsit enorm atmosfera de acasa, ritualul sacru pe care eu anul asta nu l-am mai facut. Cel putin nu asa cum obisnuiam. Am fost doar cu unul de-al meu. Nu am simtit aceeasi emotie. La drept vorbind e cam greu sa ai aceleasi sentimente cand mergi la o biserica improvizata intr-o cladire inchiriata. Slujba nu prea s-a auzit. Iar faptul ca nu am putut sa merg la tati sa ii duc lumina m-a intristat mai mult decat toate. Recunosc totusi ca am fost impresionata de cat de multi romani s-au adunat. Era si putin ciudat sa intorci capul si sa auzi vorbindu-se romaneste la tot pasul. Dar asta nu m-a facut sa fiu mandra ca sunt romanca, ci m-a intristat la gandul ca atat de multi dintre noi au plecat de langa cei dragi, din tara lor, in cautarea unei vieti mai bune pe alte meleaguri. Si cei carcotasi va rog sa va notati ca am ajuns cu lumina acasa la Adelina.