the road

Credeam ca o sa fie o adevarata tortura. Toata lumea ma avertiza cat de dificil e sa pornesti cu copil mic la drum lung. Incepusem sa ma agit si sa imi fac curaj sa zic ca plec cu avionul. Dar apoi mi-am zis ca nu poate fi chiar asa dramatic si ca o sa fac fata. Am plecat la 4 dimineata de acasa. Adelina a adormit pana sa intram pe autostrada. La scurt timp am adormit si eu. Trebuia sa fiu fresh in caz ca voi avea probleme mai tarziu. Ne-am trezit amandoua cand am intrat in Slovenia. Probabil am mai fi dormit daca nu se oprea masina. Dupa o briosa am pornit iar la drum. Adelina se comporta de exceptie. Incepusem sa ii cert in gand pe toti cei care ziceau ca va fi un dezastru total. In Ungaria, ca si o parte din Slovenia, ploua cu galeata. Si la putin timp a inceput distractia. Deodata, fara absolut niciun motiv, Adelina a inceput sa planga. Si eu si fratele meu deja eram super agitati si nu mai stiam ce sa facem sa se opreasca din plans pentru ca nimic nu dadea roade. La un moment dat ne gandeam serios sa ne intoarcem. Dar Adelina s-a oprit si a inceput sa fie vesela si jucausa imediat ce ne-am asezat intr-o coloana. Grozav, imi spuneam, cine stie cat timp vom pierde aici. Multe masini se intorceau,asa ca am intrebat si noi pe unii ce se intampla. Ni s-a spus ca a avut loc un accident grav si ca va mai dura pana vine macaraua si se va elibera autostrada. O sa sune ciudat, dar i-am multumit Adelinei pentru fitele de mai devreme, daca nu ar fi plans atat, nu am mai fi mers incet si Doamne fereste am fi fost si noi implicati in dezastrul de acolo. Am intors si noi si am trecut printr-o groaza de sate pana am intrat iar pe autostrada care si asa se termina in apropiere de Budapesta. Dupa atata plans, Adelina a adormit. Sincer, eram amandoi usurati. Cel mai critic moment a fost bineinteles, pe o tangentiala din Ungaria, cand, un tir de pe contrasens a dat peste o groapa, toata apa din ea a aterizat pe parbrizul nostru. A fost ingrozitor, nu mai vedeai nimic, plus sperietura trasa. Ca daca fratele meu ar fi tras dreapta de voland din cauza sperieturii, am si ajuns sub un tir... Cand am ajuns la granita Romaniei, eram cea mai fericita. Atat de fericita, incat as fi mers pe jos pana acasa numai sa nu ma intorc inapoi. Pentru ca in tarisoara asta nu avem decat o singura autostrada si aia spre mare am ramas peste noapte la matusa mea in Cluj urmand sa plecam spre casa a doua zi. Am avut mari emotii pentru ca trebuia sa dorm cu Adelina si ma gandeam ca atunci cand se va trezi sa ceara lapticul si va vedea ca nu e mama ei langa ea, va incepe iar sa planga. Bineinteles ca nu a avut nici o treaba. S-a ridicat in fundulet si a zis  "Mami! Nu e mami, e Carmen. Carmen, vreau papaua" si apoi a adormit imediat dupa ce a baut lapticul. Drumul de la Cluj la Iasi a fost mai putin obositor pentru mine si asta multumita mamei mele care venise la Cluj si m-a inlocuit in a avea grija de Adelina. Pentru fratele meu a fost mai greu pentru ca nefiind autostrada, condusul era mai obositor, concentrarea mult mai mare. Dar am ajuns cu bine...acasa!

finally...

...the moment I've waited for so long is here...

blonde de milioane

Vorbeam acum ceva timp despre cartea asta. Poate ca nu e cea mai profunda sau cea mai grozava, dar pe mine chiar m-a binedispus. M-a salvat atunci cand incercam sa ma acomodez cu faptul ca nu am tv in camera. Asa ca astazi o sa va prezint cateva din pasajele mele preferate. Unele amuzante, altele siropoase, altele triste, dar toate la fel de dragute in felul lor. Enjoy!

"-Ce ai zice daca ti-as face cunostinta cu una dintre prietenele mele? Ce gen de fata preferi?
-Cele fericite, fara pofta de mancare, imi raspunse cu un aer cuceritor.
-A, eu nu sunt libera. Sunt logodita cu el, l-am anuntat sfioasa, aratandu-i-l pe Zach.
-E un  tip bine.
-Uite ce e, iti pot face lipeala cu o prietena de-a mea. Dar trebuie sa-mi dai niste amanunte; exact cu ce fel de fata ai vrea sa te intalnesti?
Charlie facu o pauza destul de lunga inainte sa-mi raspunda. Apoi se uita fix in ochii mei si zise:"Cineva exact ca tine", un raspuns cam incomod pentru o persoana atat de fericita cu logodnicul ei ca moi."

"-Iubitule, chiar daca sunt extrem de fericita, sunt...tre, tres deprimata, i-am spus incetisor.
Dumnezeule, ce mi-a iesit pe gura. Nu asta doream sa spun.
-Ai de gand sa ma bati la cap cu sexul din nou? imi arunca Zach fara sa-si ia ochii de la sosea. Esti obsedata. E-al dracu' de ciudat.
In sfarsit vorbea si Zach cu mine. Era o mica victorie, dupa ultimele zile. Totusi, era oare nevoie sa fie atat de antipatic? Cateodata, newyorkezii sunt putin cam prea directi pentru o fata cuminte ca mine, chiar si pentru una care stie ca-i, probabil, mai curvulita decat cumincioara.
-Iepurasule, as vrea sa nu-mi vorbesti asa. Nu-i prea romantic, i-am spus, jumatate in gluma, jumatate incercand sa nu izbucnesc in plans, desi stiam ca-mi dau lacrimile."

"-Ce caut aici?
-Logodnicul tau te-a parasit fara scrupule, dupa ce a facut sex cu tine si...
-Iah! tipa Lara. Nu trebuie sa-i dai toate detaliile sexuale intime.
Nici macar Xanaxul nu putea sterge asemenea detalii. Fiecare clipa oribila imi era insemnata pe creier cu fier rosu. Eram socata si ingrozita. Acum stiu ce trebuie sa fi simtit biata fata din Exorcistul.
-Iubito, trebuie sa mananci ceva, schimba subiectul Lara. Comandam la room- service. Ce ai vrea?
-Doar un cutit de desert din argint, i-am raspuns.
-Ce-ai zis? se mira Jolene.
-Un cutitas de desert din argint, am repetat. Ca sa imi tai venele elegant."

"-S-a intamplat ceva?
-Ei bine, daca chiar vrei sa stii, am fost abandonata de un tip care m-a adus aici cu G-V-ul lui. Nu mai au locuri la clasa a doua. Cei de la Air France nu-mi accepta cardul, iar logodnicul meu are o alta afurisita de logodnica.
Spre marea mea disperare, o lacrima uriasa mi se rostogolise pe un obraz. Charlie imi intise batista lui. Am insfacat-o furioasa ca este din nou martorul unei scene incomode."


"Inca eram in camera mea de la Ritz. Sau poate ca eram in rai. Poate raiul e un apartament de la Ritz. Am zarit silueta unui barbat.
-Excusez-moi, monsieur, am murit? am soptit nauca.
-Nu,mi se raspunse.
Tres suparator. De ce nu murisem? Ce nu a functionat cum trebuie?
-Te-am gasit.
-Cine naiba esti? am strigat furioasa.
-Sunt eu, fata zurlie.
Am deschis ochii. L-am zarit pe Charlie Dunlain uitandu-se in jos la mine cu o expresie dezaprobatoare. Cum indrazneste sa ma faca zurlie? Eram intreaga la minte si daca, presupunand prin absurd, n-as fi fost, isi gasise un moment foarte nepotrivit sa ma eticheteze drept ticnita. Tinea in mana testamentul meu. Bagaciosul. Am incercat sa i-l smulg din mana, dar eram prea ametita.
-Da-mi-l. E un document personal, i-am spus.
Reusisem sa ma ridic putin, ceea ce m-a facut sa ma simt mai bine.
- Ei bine, sunt socat ca nu mi-ai lasat nimic.
-Cum naiba ai intrat?
-Usa era larg deschisa, imi explica parand ceva mai putin serios. Chiar mi s-a parut ca intrezaresc inceputul unui zambet.
Era nerusinat, total nerusinat. Asa sunt regizorii din L.A., nu au sentimente, totul e o gluma pentru ei. M-am uitat la ceas. Sapte dimineata. Nu numai ca era cu mult inainte de ora mea de sculare, 10:30, dar ar fi trebuit sa nu ma mai scol deloc.
-Charlie, ce naiba cauti in camera mea la sapte dimineata?
-Tocmai m-am dat jos din avion si m-am gandit sa vin sa te salvez.
Mi-era clar, Charlie habar n-avea de emanciparea femeii. Nu stia ca, din anii '70 incoace, este ilegal sa salvezi femei, asa la intamplare?
-Nu vreau sa fiu salvata. Vreau sa mor.
-Nu, nu vrei.
-Ba da. Te urasc! am oracait. Cum indraznesti sa vii sa ma salvezi in felul asta? E de neiertat. E inadmisibil.
-Cum indraznesc? Cum indraznesti tu?!mi-o intoarse furios, facandu-ma dintr-odata sa-mi fie teama de el. Singurul lucru de neiertat este gestul tau, spuse Charlie.
Era tres putin amabil din partea lui sa fie atat de suparat pe mine dupa toate prin cate trecusem. Vreau sa spun ca, hei, aveam nevoie de multa intelegere, nu?
-Ce rost mai are sa salvezi pe cineva daca n-ai de gand sa te porti frumos dupa aceea? m-am smiorcait.
-Inceteaza sa mai fii atat de rasfatata si maturizeaza-te odata, ma apostrofa Charlie.
Habar n-avea ce inseamna sa te porti frumos.
M-am uitat in jur. Halatul de la Ritz zacea langa mine pe pat. Eram acoperita cu o haina gri. Nu era a mea. Ma cuprinse un gand gretos: trebuie sa fie a lui Charlie. Asta chiar era stanjenitor.
-Charlie, eram...stii...goala cand m-ai gasit?
-Nu, imi raspunse.
Am rasuflat usurata. Apoi a urmat:
-Eraui incaltata cu sandalele.
Gata, m-am gandit. N-o sa ma mai nesinucid niciodata. Era mult prea umilitor. De acum inainte voi fi fata care n-a reusit sa se marite si care n-a reusit sa se sinucida."

"Dumnezeule, arata adorabil, dar cine n-ar arata asa cu un Canaletto in fundal? Totusi, eram tres iritata. De ce ma simteam intotdeauna ca o scolarita certata de director de fiecare data cand il aveam pe Charlie in preajma?"

o fata noua

Imi placea mult cum arata blogul meu inainte. Ma caracteriza ,nu era nici prea serios, nici prea copilaros... Insa a trebuit sa schimb template-ul ales. Si asta pentru ca nu puteam sa ii fac toate modificarile dorite. Acum posturile apar intregi, nu mai trebuie sa se chinuie nimeni cu read more. Apar si linkurile si videoclipurile si bullet-urile inca de pe prima pagina. Iar asta pentru mine e grozav. Sper sa va placa si voua... Promit sa mai upgradez, cand mai invat noi trucuri. Asa ca fiti pe faza!

time..

Azi se implinesc 3 luni de cand sunt aici. Mult a fost, putin mai este. Insa mie mi se pare o vesnicie. Atat de putin mai e ca pare ireal. S-au intamplat atatea incat nu stiu, e greu de crezut ca se va termina. Parca as fi fost de secole aici si am uitat cum e...acasa. Ca si cum nu as avea unde sa ma intorc. Ceea ce e total absurd. Astept clipa asta de ceva vreme si nu pot sa cred ca e atat de aproape. Si nu mai am stare si nu mai stiu ce sa mai fac sa treaca mai repede. Sa merg acasa. Acasa la mami si la buni. Sa o strang in brate pe sora mea si sa il pup pe fratele meu. Sa umblu prin toata casa. Sa mananc papaua facuta de mami. Sa dorm in patul meu. Sa il chinui pe babi. Un milion de chestii dragi care sunt atat de aproape de a se intampla...si totusi parca departe...
Daca ar fi sa ma gandesc la lucrurile care imi vor lipsi de aici...cam greu...Cred ca imi va lipsi linistea, aici nu se aud cainii comunitari latrand. Si wi-fi-ul. Si cu timpul imi va lipsi si Adelina.
Astazi am fost la mare. A fost frumos. Pentru putin timp am uitat de toate problemele si doar am stat cu fata la soare pana m-am prajit. Iar cand nu faceam asta, eram in apa. Dar cu o floare nu se face primavara, nu-i asa?

keep going

Aceeasi stare. Nimic nou. Tot Green Day imi alina sufletul. Si ca sa nu postez aceeasi melodie de doua ori...

never meant to hurt you...

Seman mult cu tata. Spun lucruri la nervi sau din disperare si apoi le regret. Asta am simtit atunci si am zis-o cu voce tare. Poate nu trebuia, poate ar fi fost mai intelept sa tin pentru mine. Poate ca am ranit. Dar si eu am fost ranita. Au fost trairile si sentimentele mele si nu le regret. Imi pare rau doar pentru ca pe unii chiar i-a durut si ca altii de fapt nu au inteles nimic. Nu o sa promit ca nu mai fac, sunt o persoana impulsiva si orgolioasa. Exact ca tata...

Ma simt aiurea. Naspa. Oribil. Groaznic. Mizerabil. Nu stiu ce e mai grav. Ca ma simt asa de vreo cateva luni bune sau ca o sa ma simtla fel in continuare alte cateva. Mai e atat de putin, insa eu simt ca nu mai rezist. Nici macar un minut. Totul in mine urla de durere si disperare. Parca mai am putin si imi pierd mintile. Nu mai vreau nimic. Pentru ca indiferent ce mi-as dori se pare ca nu se adevereste ever. Mint. Vreau sa nu treaca si altii prin ce trec eu, vreau ca Romania sa se schimbe, sa fie o tara mai buna. Dar cel mai mult si mai mult vreau un deget nou, normal si sanatos. Nu unul urat si bolnav. Vreau sa nu mai fiu frustrata si ranita si complexata. Oare cand?

just a few things...nothing serious or important...

Azi mi-a ajuns cutitul la os...Asa ca o sa fiu rautacioasa si o sa zic fix ce gandesc fara sa imi mai pese daca va deranjeaza, doare sau supara. Maine poate o sa regret, dar azi simt ca trebuie sa stiti si sa va opriti. So dear family, stop fucking my heart and mind!

Mami iti multumesc ca incerci sa ma faci sa cred ca ti-ar fi dor de mine. Dar amandoua stim ca favorita nu sunt eu. Si nu ma mai deranjeaza acum.

Fratello, multumesc ca esti atat de deprimat si preocupat de bani, incat ai uitat sa ma intrebi daca am nevoie sa merg la doctor dupa ce mi-a explodat mancarea in fata sau cand m-am lovit la deget. Mai ai totusi nevoie de mine 18 zile ca sa iti ingrijesc copilul, poate ar trebui sa te gandesti si la asta.

Dle director, lasa prostiile, ai putea sa ma angajezi fara nici o problema. Doar ca nu vrei. Sa nu crezi ca nu sunt constienta de asta.

Sor'mea sa stii ca atunci cand ma simt deprimata si mai am si un atac de panica nu imi face bine sa tipi la mine. Si mai ales sa ma ironizezi cum ca am facut gaura in perete cu degetul meu operat atunci cand am cazut...din nou.

Marinarule, nu mai ai niciun drept sa te plangi in fata mea de cate probleme ai, mananca-ti gazonul si gata.

Iar tu babi nu mai fa promisiuni pe care amandoi stim ca nu le vei tine.



Azi ma simt oribil. Si voi toti ati contribuit la asta. Ma opresc aici, trebuie sa imi pun gheata la deget. Caci ma doare ca naiba. Da, stiu, irelevant.

nothing left to say

I have made a choice. It's not the one that I wanted, but had to do it. I hope now everyone is happy and there are no arguments or reproaches. But most of all I hope it all worths. So from now on, just shut up, you all!