casa tacerii si alte fleacuri

Astazi se implineste o luna de cand sunt in casa tacerii...Ce poate fi mai fermecator si mai grozav decat casa tacerii?Probabil  ca un milion de alte locuri, dar mie imi place aici. Am o placere sado-maso pe care acum mi-am descoperit-o si o exploatez maxim. Imi place sa ma strofoc ca nebuna si eforturile mele sa fie egale cu zero in fata unora. In fata persoanelor care ar trebui sa aprecieze. Am prea multe pretentii, nu-i asa? Ar fi trebuit sa invat pana acum ca  oamenii chiar daca au nevoie de tine, tot ca un cur se vor purta daca asta le e caracterul. Sau poate exagerez eu, cine stie? Probabil vor afla si altii pe pielea lor( sora mea te compatimesc deja!) si atunci nu voi mai crede ca e doar in mintea mea. Dar gata cu ironiile si aluziile subtile. O sa va povestesc acum despre o chestie care m-a marcat oarecum si care m-a facut sa imi promit ca decat sa ii fac asta copilului meu mai bine imi taie cineva o mana sau un deget( asta e cu apropo). Am fost sa ii luam sange Adelinei. Pe langa faptul ca asistenta era genul de asistenta care o gasesti in spitalele romanesti, ca a trebuit sa asteptam foarte mult,plansul copilului pe care practic eu il cresc m-a chinuit groaznic. Trebuie sa fii extrem de puternica si calma la faze de genul asta. Eu una, daca eram inauntru, nu stiu daca puteam sa privesc cum asistenta imi gaureste manuta finuta a copilului in cautarea venei, pe care evident ca nu o gaseste si ma lasa sa mai astept 15 minute pana la o noua incercare. Mai mult ca sigur mi-as fi pierdut cumpatul cand si a doua incercare a esuat si a mai indraznit sa si tipe la bietul copil. Sa fim intelesi de pe acum, la copilul meu nu tipa nimeni si nimeni altcineva sa nu indrazneasca sa ridice palma asupra lui. Asadar, m-a cam marcat intamplarea. Ca sa nu mai spun de Adelina, care si acum arata spre locul vanat spunand ca tanti i-a facut buba si care inca tresare prin somn.
Uneori se mai intampla sa si ies din casa tacerii si aici nu ma refer la iesitul in parc cu Adelina. De exemplu am fost la acvariul din Genova. A fost haios sa ma uit la rechinii care probabil erau terminati psihic sa vada atata mancare in jur....Mi-a placut ca nu a trebuit sa fac niciun exercitiu de imaginatie, toate animalutele acvatice chiar erau acolo, daca intelegeti ce vreau sa spun... Adica nu ca in Romania...Iar am pretentii prea mari, stiu.
Una din aveturile recente a fost pescuitul la Cremona. Nu am prins nimic, in timp ce vecinii nostri...au prins si pentru noi. A si plouat, am si escaladat dune de nisip. Ce mai, am avut de toate, mai putin peste. Partea cea mai super e ca vom mai merge acolo in curand.
Va spuneam ca azi se implineste o luna de cand am plecat de acasa, din patul meu. Mai e inca pe atat, dar am invatat sa am rabdare sau poate doar ma conformez, respect intelegerea. Mi-ar place daca si altii ar face la fel. Ii dai omului o mana de ajutor si el vrea si piciorul, cam asta stau lucrurile. Intrebarea e daca voi ceda presiunilor si de data asta sau voi invata sa si refuz. Dar asta, dragi cititori, e alta poveste... Va pup!