long time, too long...

Am trecut printr-o perioada foarte ciudata. Cu toate ca aveam multe de spus nu mi-am putut gasi cuvintele sa transpun toate ideile in scris. Poate ca evenimentele din viata mea au fost cele care m-au derutat total, poate ca mi-a fost frica sa infrunt totul. Cert este ca am preferat tacerea in locul destainuirii. Acum regret, mi-ar fi fost mult mai usor ca aici in coltisorul meu sa spun exact ce simt si ce gandesc. Dar am considerat ca daca nu am nimic vesel de spus, e mai bine sa tac. Si tacerea s-a prelungit atat de mult incat mi-a fost extrem de greu nestiind de unde si cum sa incep. Astazi mi-am luat inima in dinti si mi-am zis ca datorez asta blogului meu. Nu l-am facut doar sa fie si i-am promis ca o sa incerc sa scriu cat mai des. Trebuia sa incep sa scriu din nou. M-am schimbat si totusi sunt aceeasi. Am pierdut prietenii, am legat altele noi. M-am operat pentru a doua oara la deget. Si mi-am scos alunita din barba. Am iubit, am suferit, am renascut. Dar am ramas aceeasi: romantica incurabila, agitata si mereu gata sa sara in ajutor persoanelor dragi.