blonde de milioane

Vorbeam acum ceva timp despre cartea asta. Poate ca nu e cea mai profunda sau cea mai grozava, dar pe mine chiar m-a binedispus. M-a salvat atunci cand incercam sa ma acomodez cu faptul ca nu am tv in camera. Asa ca astazi o sa va prezint cateva din pasajele mele preferate. Unele amuzante, altele siropoase, altele triste, dar toate la fel de dragute in felul lor. Enjoy!

"-Ce ai zice daca ti-as face cunostinta cu una dintre prietenele mele? Ce gen de fata preferi?
-Cele fericite, fara pofta de mancare, imi raspunse cu un aer cuceritor.
-A, eu nu sunt libera. Sunt logodita cu el, l-am anuntat sfioasa, aratandu-i-l pe Zach.
-E un  tip bine.
-Uite ce e, iti pot face lipeala cu o prietena de-a mea. Dar trebuie sa-mi dai niste amanunte; exact cu ce fel de fata ai vrea sa te intalnesti?
Charlie facu o pauza destul de lunga inainte sa-mi raspunda. Apoi se uita fix in ochii mei si zise:"Cineva exact ca tine", un raspuns cam incomod pentru o persoana atat de fericita cu logodnicul ei ca moi."

"-Iubitule, chiar daca sunt extrem de fericita, sunt...tre, tres deprimata, i-am spus incetisor.
Dumnezeule, ce mi-a iesit pe gura. Nu asta doream sa spun.
-Ai de gand sa ma bati la cap cu sexul din nou? imi arunca Zach fara sa-si ia ochii de la sosea. Esti obsedata. E-al dracu' de ciudat.
In sfarsit vorbea si Zach cu mine. Era o mica victorie, dupa ultimele zile. Totusi, era oare nevoie sa fie atat de antipatic? Cateodata, newyorkezii sunt putin cam prea directi pentru o fata cuminte ca mine, chiar si pentru una care stie ca-i, probabil, mai curvulita decat cumincioara.
-Iepurasule, as vrea sa nu-mi vorbesti asa. Nu-i prea romantic, i-am spus, jumatate in gluma, jumatate incercand sa nu izbucnesc in plans, desi stiam ca-mi dau lacrimile."

"-Ce caut aici?
-Logodnicul tau te-a parasit fara scrupule, dupa ce a facut sex cu tine si...
-Iah! tipa Lara. Nu trebuie sa-i dai toate detaliile sexuale intime.
Nici macar Xanaxul nu putea sterge asemenea detalii. Fiecare clipa oribila imi era insemnata pe creier cu fier rosu. Eram socata si ingrozita. Acum stiu ce trebuie sa fi simtit biata fata din Exorcistul.
-Iubito, trebuie sa mananci ceva, schimba subiectul Lara. Comandam la room- service. Ce ai vrea?
-Doar un cutit de desert din argint, i-am raspuns.
-Ce-ai zis? se mira Jolene.
-Un cutitas de desert din argint, am repetat. Ca sa imi tai venele elegant."

"-S-a intamplat ceva?
-Ei bine, daca chiar vrei sa stii, am fost abandonata de un tip care m-a adus aici cu G-V-ul lui. Nu mai au locuri la clasa a doua. Cei de la Air France nu-mi accepta cardul, iar logodnicul meu are o alta afurisita de logodnica.
Spre marea mea disperare, o lacrima uriasa mi se rostogolise pe un obraz. Charlie imi intise batista lui. Am insfacat-o furioasa ca este din nou martorul unei scene incomode."


"Inca eram in camera mea de la Ritz. Sau poate ca eram in rai. Poate raiul e un apartament de la Ritz. Am zarit silueta unui barbat.
-Excusez-moi, monsieur, am murit? am soptit nauca.
-Nu,mi se raspunse.
Tres suparator. De ce nu murisem? Ce nu a functionat cum trebuie?
-Te-am gasit.
-Cine naiba esti? am strigat furioasa.
-Sunt eu, fata zurlie.
Am deschis ochii. L-am zarit pe Charlie Dunlain uitandu-se in jos la mine cu o expresie dezaprobatoare. Cum indrazneste sa ma faca zurlie? Eram intreaga la minte si daca, presupunand prin absurd, n-as fi fost, isi gasise un moment foarte nepotrivit sa ma eticheteze drept ticnita. Tinea in mana testamentul meu. Bagaciosul. Am incercat sa i-l smulg din mana, dar eram prea ametita.
-Da-mi-l. E un document personal, i-am spus.
Reusisem sa ma ridic putin, ceea ce m-a facut sa ma simt mai bine.
- Ei bine, sunt socat ca nu mi-ai lasat nimic.
-Cum naiba ai intrat?
-Usa era larg deschisa, imi explica parand ceva mai putin serios. Chiar mi s-a parut ca intrezaresc inceputul unui zambet.
Era nerusinat, total nerusinat. Asa sunt regizorii din L.A., nu au sentimente, totul e o gluma pentru ei. M-am uitat la ceas. Sapte dimineata. Nu numai ca era cu mult inainte de ora mea de sculare, 10:30, dar ar fi trebuit sa nu ma mai scol deloc.
-Charlie, ce naiba cauti in camera mea la sapte dimineata?
-Tocmai m-am dat jos din avion si m-am gandit sa vin sa te salvez.
Mi-era clar, Charlie habar n-avea de emanciparea femeii. Nu stia ca, din anii '70 incoace, este ilegal sa salvezi femei, asa la intamplare?
-Nu vreau sa fiu salvata. Vreau sa mor.
-Nu, nu vrei.
-Ba da. Te urasc! am oracait. Cum indraznesti sa vii sa ma salvezi in felul asta? E de neiertat. E inadmisibil.
-Cum indraznesc? Cum indraznesti tu?!mi-o intoarse furios, facandu-ma dintr-odata sa-mi fie teama de el. Singurul lucru de neiertat este gestul tau, spuse Charlie.
Era tres putin amabil din partea lui sa fie atat de suparat pe mine dupa toate prin cate trecusem. Vreau sa spun ca, hei, aveam nevoie de multa intelegere, nu?
-Ce rost mai are sa salvezi pe cineva daca n-ai de gand sa te porti frumos dupa aceea? m-am smiorcait.
-Inceteaza sa mai fii atat de rasfatata si maturizeaza-te odata, ma apostrofa Charlie.
Habar n-avea ce inseamna sa te porti frumos.
M-am uitat in jur. Halatul de la Ritz zacea langa mine pe pat. Eram acoperita cu o haina gri. Nu era a mea. Ma cuprinse un gand gretos: trebuie sa fie a lui Charlie. Asta chiar era stanjenitor.
-Charlie, eram...stii...goala cand m-ai gasit?
-Nu, imi raspunse.
Am rasuflat usurata. Apoi a urmat:
-Eraui incaltata cu sandalele.
Gata, m-am gandit. N-o sa ma mai nesinucid niciodata. Era mult prea umilitor. De acum inainte voi fi fata care n-a reusit sa se marite si care n-a reusit sa se sinucida."

"Dumnezeule, arata adorabil, dar cine n-ar arata asa cu un Canaletto in fundal? Totusi, eram tres iritata. De ce ma simteam intotdeauna ca o scolarita certata de director de fiecare data cand il aveam pe Charlie in preajma?"