the road

Credeam ca o sa fie o adevarata tortura. Toata lumea ma avertiza cat de dificil e sa pornesti cu copil mic la drum lung. Incepusem sa ma agit si sa imi fac curaj sa zic ca plec cu avionul. Dar apoi mi-am zis ca nu poate fi chiar asa dramatic si ca o sa fac fata. Am plecat la 4 dimineata de acasa. Adelina a adormit pana sa intram pe autostrada. La scurt timp am adormit si eu. Trebuia sa fiu fresh in caz ca voi avea probleme mai tarziu. Ne-am trezit amandoua cand am intrat in Slovenia. Probabil am mai fi dormit daca nu se oprea masina. Dupa o briosa am pornit iar la drum. Adelina se comporta de exceptie. Incepusem sa ii cert in gand pe toti cei care ziceau ca va fi un dezastru total. In Ungaria, ca si o parte din Slovenia, ploua cu galeata. Si la putin timp a inceput distractia. Deodata, fara absolut niciun motiv, Adelina a inceput sa planga. Si eu si fratele meu deja eram super agitati si nu mai stiam ce sa facem sa se opreasca din plans pentru ca nimic nu dadea roade. La un moment dat ne gandeam serios sa ne intoarcem. Dar Adelina s-a oprit si a inceput sa fie vesela si jucausa imediat ce ne-am asezat intr-o coloana. Grozav, imi spuneam, cine stie cat timp vom pierde aici. Multe masini se intorceau,asa ca am intrebat si noi pe unii ce se intampla. Ni s-a spus ca a avut loc un accident grav si ca va mai dura pana vine macaraua si se va elibera autostrada. O sa sune ciudat, dar i-am multumit Adelinei pentru fitele de mai devreme, daca nu ar fi plans atat, nu am mai fi mers incet si Doamne fereste am fi fost si noi implicati in dezastrul de acolo. Am intors si noi si am trecut printr-o groaza de sate pana am intrat iar pe autostrada care si asa se termina in apropiere de Budapesta. Dupa atata plans, Adelina a adormit. Sincer, eram amandoi usurati. Cel mai critic moment a fost bineinteles, pe o tangentiala din Ungaria, cand, un tir de pe contrasens a dat peste o groapa, toata apa din ea a aterizat pe parbrizul nostru. A fost ingrozitor, nu mai vedeai nimic, plus sperietura trasa. Ca daca fratele meu ar fi tras dreapta de voland din cauza sperieturii, am si ajuns sub un tir... Cand am ajuns la granita Romaniei, eram cea mai fericita. Atat de fericita, incat as fi mers pe jos pana acasa numai sa nu ma intorc inapoi. Pentru ca in tarisoara asta nu avem decat o singura autostrada si aia spre mare am ramas peste noapte la matusa mea in Cluj urmand sa plecam spre casa a doua zi. Am avut mari emotii pentru ca trebuia sa dorm cu Adelina si ma gandeam ca atunci cand se va trezi sa ceara lapticul si va vedea ca nu e mama ei langa ea, va incepe iar sa planga. Bineinteles ca nu a avut nici o treaba. S-a ridicat in fundulet si a zis  "Mami! Nu e mami, e Carmen. Carmen, vreau papaua" si apoi a adormit imediat dupa ce a baut lapticul. Drumul de la Cluj la Iasi a fost mai putin obositor pentru mine si asta multumita mamei mele care venise la Cluj si m-a inlocuit in a avea grija de Adelina. Pentru fratele meu a fost mai greu pentru ca nefiind autostrada, condusul era mai obositor, concentrarea mult mai mare. Dar am ajuns cu bine...acasa!