28 noiembrie 2011

I am a winner!

Nu am castigat nimic niciodata la vreun concurs. Dar asta s-a schimbat. Aceasta este povestea care mi-a adus in casa o lumanare cu logo-ul lui Adi Hadean.

"Cand zic iarna inseamna automat Craciun, pe care nu mi-l pot imagina altfel decat acasa, cu ai mei. Cu mama agitandu-se fericita ca ii e casa plina, cu bunicuta mea scumpa care pregateste julfa(ceva dulce ce numai in Moldova gasesti). Ador cum miroase toata casa a mirodenii, a portocale si cozonac. Mama mea nu concepe Craciun fara sarmalute in foi de vita(ca alea ne plac noua mult), salata de beuf si friptura rece(asa ii spune ea la o mancare cu carne de iepure). Ca bonus ne da si racituri din carne de curcan si niste chisca(caltabos).Pe cand tata traia, Craciunul era o adevarata aventura. Dupa ce terminam cartofii copti in rola( cuptorul sobei) si racii(gogosi umplute cu gem), fugeam la pomul impodobit si mancam bomboanele,iar in locul lor puneam pietre, sa nu cumva sa se prinda mama de ce facusem. Si de parca toate astea nu ar fi fost de ajuns, de Anul Nou urma alt ospat. Cu pomana porcului, carnati si muschiulet de porc afumat si nelipstia tochitura moldoveneasca cu branza framantata(tot ceva bun facut de mama). Nelipsit e si vinul din strugurii care i-am cules asta vara si care nu ne da dureri de cap. Si cu toate bunatatile astea, cel mai important si mai frumos e ca a mai trecut un an si ca suntem tot impreuna de sarbatori. Mi-as dori ca macar o data, toata lumea sa aiba parte de sarbatori ca ale mele, pline de iubire si magie."

25 noiembrie 2011

Povesti de iarna

Unul din bloggerii pe ii urmaresc aproape zilnic a lansat un concurs. Adi Hadean, ca despre el e vorba, va da 10 lumanari celor care vor avea cele mai pe sufletul lui povesti de iarna. Si cum e un blog al unui bucatar, povestea trebuie sa aiba si elemente de gastronomie. Asa ca in nebunia mea, m-am inscris. Tineti-mi pumnii!!

20 noiembrie 2011

long time, too long...

Am trecut printr-o perioada foarte ciudata. Cu toate ca aveam multe de spus nu mi-am putut gasi cuvintele sa transpun toate ideile in scris. Poate ca evenimentele din viata mea au fost cele care m-au derutat total, poate ca mi-a fost frica sa infrunt totul. Cert este ca am preferat tacerea in locul destainuirii. Acum regret, mi-ar fi fost mult mai usor ca aici in coltisorul meu sa spun exact ce simt si ce gandesc. Dar am considerat ca daca nu am nimic vesel de spus, e mai bine sa tac. Si tacerea s-a prelungit atat de mult incat mi-a fost extrem de greu nestiind de unde si cum sa incep. Astazi mi-am luat inima in dinti si mi-am zis ca datorez asta blogului meu. Nu l-am facut doar sa fie si i-am promis ca o sa incerc sa scriu cat mai des. Trebuia sa incep sa scriu din nou. M-am schimbat si totusi sunt aceeasi. Am pierdut prietenii, am legat altele noi. M-am operat pentru a doua oara la deget. Si mi-am scos alunita din barba. Am iubit, am suferit, am renascut. Dar am ramas aceeasi: romantica incurabila, agitata si mereu gata sa sara in ajutor persoanelor dragi.