Sunt singura, trista si obosita, lipsita de parfumul iubirii, dar in acelasi timp incerc sa ma imbat, de aici, din departare, cu vorbele pline de sinceritate si devotament ale sufletului tau. In inima mea domneste o atmosfera de munca tacuta si disciplinata, pe care din cand in cand o urasc. Iti simt enorm lipsa, vreau sa poti fi oricand langa mine, vreau sa vorbesc oricand cu tine. Acum, mai mult ca oricand, am nevoie de tine. Toate sentimentele mele pentru tine nu le ascund, toate acestea ti le marturisesc.
Tu, unicul meu Luceafar, ramai in mintea si sufletul meu ceea ce ai fost intotdeauna, singura mea speranta de fericire, oricand si oriunde ar fi cu putinta de a fi impreuna. Parfumul vremurilor de pasiune si nobila visare te cheama langamine si sufletul meu iti doreste sa ai un trai fericit, lipsit de framantari.
Fericirea pentru mine este o raza imperceptibila pe care o ghicesc in departari albastre, o astept sa vina ca sa incalzeasca sufletul meu pustiit, dar intarzie sa apara si cred ca va intarzia mereu. Cum as putea sa te conving de iubirea nemarginita pe care ti-o pastrez? N-am dat oare o dovada de ceea ce se cheama a iubi, chiar in clipele cele mai fermecatoare din viata ta?
Ma simt singura si parasita, nu am cu cine sa vorbesc. Te rog, primeste-ma in sufletul tau prin aceste pretioase cuvinte scrise intr-un miez de noapte... Sunt eu, o farama de vis, o petala de lumina si cioburi...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu