21 decembrie 2010

My letter to you




Iubitule! A sosit vremea sa scriu si despre tine. Acum, cand frunzele s-au scuturat si pasarile care ne-au incantat auzul au migrat spre tari mai calde, cand patura de nea acopera pamantul, imi simt sufletul ca ar dori sa migreze spre caldura sufletului tau, sa-mi aline visurile si sa imi indeplineasca dorintele. Ma uit spre un petic de cer si numar stelele, e frig si e noapte, e trist si e liniste, eu ma framant ca intotdeauna, iar in sufletul meu e zbucium. Imi lipsesti, parul meu striga dupa mangaierile tale, iar obrajii mei se inrosesc si te cheama sa te lipesti de ei. Iti simt ascutit gandurile, iti vad atat de aproape sclipirile ochilor si-mi simt atat de accentuat sarea lacrimilor.
Departe o luminita dintr-un cartier uitat, palpaie si-si trimite spre mine bucuria existentei. Ce gandeste oare lumina cand vine spre noi, cand razbate in intuneric si aduce viata intre lucrurile reci? Tu esti undeva departe, iar glasul tau imi suna inca treaz in ureche.
Mi-e dor sa ma alini, sunt singura si trista. Revad si acum locurile pe unde pasii nostri s-au plimbat, resimt si acum atingerile degetelor tale mangaindu-mi sprincenele si ochii inchisi.
Inchid ochii si te vad atat de aproape, intind spre tine buzele fierbinti si astept ca saruturile tale sa vina si sa-mi aduca liniste in sufletul flamand....

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu