Bad luck?

Intotdeauna nu am putut sa ma bucur din plin de ceva, mereu se intampla vreo chestie care sa imi dea peste cap planurile, visele, viata. Probabil mi se trage de la faptul ca am 2 zile de nastere. Da, stiu, suna ciudat, cum adica sa ma nasc de 2 ori? Ei bine in Romanica se poate! Mamica mea m-a nascut pe 31 decembrie si asta e ziua mea de nastere care o sarbatoresc cu familia. Insa, oficial, in certificatul meu de nastere, scrie negru pe alb, 1 ianuarie, ca asa a considerat nenea de la primarie. Si uite asa am ajuns sa am 2 zile de nastere...Dar sa revin la subiect...Printre cadourile de ziua mea, s-a numarat si un weekend in Italia, de care dupa cum deja intuiti nu m-am putut bucura pe deplin. Cu 2-3 zile inainte de a pleca, bineinteles mi s-a facut rau, insa eram atat de nerabdatoare si de hotarata sa plec incat mi-am propus ca mort, copt, nu o sa las amigdalele si ganglionii sa imi stea in cale. Am inceput sa iau antiinflamatoare, in speranta ca totul va fi ok, spunandu-mi ca gandurile pozitive vor aduce lucruri pozitive. Dar bineinteles ca nu a fost asa si ca in prima zi de shopping mi-a fost atat de naspa, incat toate brandurile din jurul meu pe a caror vitrine scria mare "saldi"(reduceri) nu ma mai incalzeau cu nimic. Ma gandeam doar la o casa, un pat, caldura sufocanta, ceai fierbinte si mama agitandu-se in jurul meu cu tot felul de leacuri stiute doar de ea pe care le refuzam cu vehementa, ca apoi sa cedez si sa ma simt mult mai bine. In plus eram preocupata si de faptul ca nu vroiam ca fratele meu sa isi dea seama cat de naspa mi-e si sa imi interzica sa stau cu aia mica, asta mi-ar fi frant inima. Totusi dupa cativa pupici de la Adelina si vreo 2-3 comprese pentru febra, m-am simtit mult mai bine, parca imi trecusera si frisoanele si gatul. Asa ca a doua zi a fost mult mai ok, am fost o companie mai placuta, i-am putut acorda mai multa atentie si energie nepotelei mele dupa care trebuie sa recunosc sunt topita. Ca bonus mi-am cumparat si eu cate ceva. Bineinteles ca si duminica a fost tot ceata si mohorat, dar deja ma obisnuisem cu asta si nu aveam de gand sa las vremea sa ma indispuna. Asa ca am pornit usor la plimbare. M-am bucurat cand am realizat ca nu suntem singurele persoane care se plimba pe malul lacului pe asa o vreme, iar turul cu vaporasul a fost o aventura. Insa adevarata aventura a fost incapatanarea mea de a invinge nenorocita de raceala care nici acum nu prea mi-a trecut...Si asta doar pentru ca nu vreau sa mai pomenesc ca la intoarcere avionul a avut o intarziere de 4 ore...Asta e doar un exemplu (recent) ca mereu trebuie sa se intample cate ceva care sa ma impiedice sa ma bucur din plin de lucruri...