10 decembrie 2010

daddy's little girl

"Cand inima e trista, nu exista peisaj oricat de frumos,oricat de emotionant,care sa nu-si piarda puterea. Gandul meu rataceste adesea in trecut cu atata intensitate, incat farmecul real al prezentului nu izbuteste sa alunge acea neliniste care ma apasa in ceasurile cele mai neasteptate si mai nepotrivite..."






Mi-e dor. Al naibii de dor. Mi-e dor si doare. A trecut atata timp si eu inca mai astept sa te intorci. E pe cat de ireal pe atat de prostesc... Dar eu inca mai sper imposibilul. E atat de frustrant sa stiu ca orice as face, tu nu mai vii. Mi-as vinde si sufletul sa fii aici....fizic. Acum nu ma mai trezeste nimeni in diminetile de iarna cu cartofi copti, nu imi mai face nimeni gogosi cu dulceata. Imi lipsesti mult, atat de mult ca doare, iar durerea e atat de mare incat de-as pune-o intr-un tipat, m-ai auzi de acolo, de sus. Ai lasat un gol atat de mare in inima si sufletul meu, de ce ai plecat? Nu stiai ca te iubesc si ca o sa imi fie terbil de greu fara tine?

2 comentarii:

Andreea Ursu spunea...

:( Incredibil cat de multa lume care sufera din acelasi motiv "am intalnit" de cand a murit tatal meu... Pana sa se intample, nu citisem nicaieri pe internet despre asemenea tristeti. Si acum, mi se rupe inima cand vad ca mai un blog si inca unul si inca unul descriu tristetea asta pe care o inteleg atat de bine...
Imi pare foarte rau pentru pierderea ta. >:D<

Carmen Ioana spunea...

multumesc >:D<

Trimiteți un comentariu