Mda...

Intotdeauna mi-a placut sa petrec Craciunul in familie. Probabil asa am fost crescuta, sa nu imi pot imagina sarbatoarea asta altfel, decat acasa. Si pana de curand credeam ca nu exista Craciun perfect decat alaturi de familie. Insa anul asta a fost profund dezamagitor. Acum cateva saptamani eram super extaziata, in goana cumparaturilor, asteptand cu sufletul la gura parca sa fiu printre ai mei. Cheful a pierit partial de cand mi-am fisurat degetul si nimeni nu intelege, crede sau mai bine spus nimeni nu vrea sa inteleaga si sa creada cat de dureros e. Poate daca mi-ar fi cazut degetul as fi primit si eu putina consideratie si atentie...Faptul ca s-a luat curentul, ca aia de la electrica nu aveau niciun operator disponibil si ca a trebuit sa desfacem cadourile la lumina lumanarilor a contribuit considerabil la starea mea. Petrecusem zile intregi sa alcatuiesc lista de cumparaturi si cadouri si apoi parcursesem tot mallul de cel putin 10 ori pentru a gasi cadoul perfect pentru fiecare. Cireasa de pe tort a fost, bineinteles, cu totul alta...Iubesc oamenii care in toiul mesei, se trezesc sa faca observatii si afirmatii tampite, care nu au de fapt niciun fundament. Iubesc oamenii care cand se vad cu sacii in caruta se sterg cu tine in partea dorsala...Si tot eu am fost aia naspa, doar pentru ca am indraznit sa combat cu argumente solide, ca m-am aparat. Si iar aceeasi melodrama de care sunt deja satula...Speram la un Craciun perfect, ca doar ne adunasem cu totii si ca sarbatoarea asta era menita sa ne apropie, sa uitam toate mizeriile de zi cu zi. Si uite asa, pentru a nu stiu cata oara, ajung sa ma intreb ce dracu' mai caut acasa cand de fiecare data raman cu un gust amar, dezamagita, cu mandria si increderea in sine stirbita? "You hold the answers deep within your own mind. Consciously, you've forgotten it. That's the way the human mind works. Whenever something is too unpleasant, to shameful for us, to entertain, we reject it. We erase it from our memories.But the answer is always there."(Evanescence)