prietenie. Unele prietenii sunt durabile, unele efemere. Exista prietenii dezinteresate si altele nu. Sunt persoane cu care poti impartasi si cele mai ascunse ganduri si persoane cu care nu poti din anumite motive sa discuti diverse lucruri. Exista prietenii in care se iarta un "du-te dracu si lasa-ma in pace" si unele care se dizolva datorita acestor cuvinte. Cel mai bun prieten ti-e insusi eul, primul prieten adevarat pentru ca daca nu stii sa te accepti pe tine cu bune si cu rele, cum ai putea sa ii accepti, apreciezi si indragesti pe ceilalti? In cazuri fericite, unul dintre parinti sau alt membru al familiei iti devine prieten, confident. La gradinita si in gimnaziu iti faci cei mai multi prieteni, pentru ca atunci nu stii prea bine ce e aia rautate, cunosti doar micile tachinari. Insa sunt rare cazurile in care astfel de prietenii rezista necrutatorului timp. La liceu deja incepe rivalitatea, competitia, iar la facultate daca nu vrei sa fii considerat ciudatel trebuie sa te atasezi unei bisericute, altfel de la cine iei cursurile de la care tu ai lipsit sau copiezi la examenul acela greu? Trece si asta, ajungi sa muncesti, asa ca iti faci si acolo prietenii, doar iti petreci cel putin 8 ore cu oamenii aia. Daca ajungi sa cunosti dragostea adevarata, jumatatea sufletului tau iti devine automat si cel mai bun prieten. El sau ea stie framantarile tale, visele, sperantele, dorintele, ticurile, tabieturile asa cum tu i le stii pe ale lui sau ale ei. In viata mea au existat, exista si vor mai exista toate aceste prietenii. Nu pot fi considerata anti-sociala doar pentru ca uneori nu vreau sa vad pe nimeni, ca privesc cu scepticism anumite persoane si ca aleg sa nu creez astfel de relatii doar de dragul de a spune ca am nenumarati prieteni, right?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu