Privesc la mama .........e batrana,
si tanara nu sunt nici eu.
Tot ce facea usor odata,
acum ii pare atat de greu.
Vad ochii dragi plini de iubire,
privind la mine obositi.
Simt pasii ei odata sprinteni,
Cum calca greu si osteniti!
Incerc ades sa-i prind eu bratul,
si-n mersul ei s-o sprijinesc.
Caci stiu sosi-va ora-n care,
pe drum neintors o s-o-nsotesc!
Neputincioasa intreaba adesea,
despre nimic......despre ceva.
Raspunde-i fara sovaire,
Da-i tot ce vrea si n-o certa!
Si daca totusi nu-ntelege,
repeta iar...Nu te intrista!
Gandeste-te ce aproape-i vremea,
cand nu te va mai intreba!
4 comentarii:
Relatia cu mama mea s-a subrezit ingrozitor de mult... e bolnava si nu ma mai pot intelege cu ea. O cert de multe ori si imi pare nespus de rau, iar poezia asta , mai ales ultimele doua strofe, mi-o voi intipari in minte. Si pe o foaie pe care sa o port mereu cu mine...
Ps, sunt Tomata ;)) De ce nu lasi si optiunea de name+URL la comentarii?
Ma bucur ca ti s-a parut la fel de profunda si impresionanta poezia. :)
Imi pare sincer rau ca mama ta tu e bine, insa priveste partea plina a paharului, inca e!
Cat despre optiunea respectiva, please have mercy, inca mai invat, sunt relativ noua pe-aici...
Privesc la mama
de Maria Demetriad
Trimiteți un comentariu